Elevul în centrul educației, familiei și școlii

Familia este factorul principal care se ocupă de educația copilului alături de școalăTot de educația copilului se mai ocupă și alte instituții și organizații sociale, dar, care nu prezintă o influență educativă atât de mare precum o are familia, școala și organizațiile de tineret.Spunem că școala și familia reprezintă pionii principali ai educației deoarece contribuie la formarea copilului și a tineretului.Pentru că răspunde în totalitate de necesitățile și protecția acestuia, familia este considerată ca fiind prima școală a copilului având o influență aparte care rămâne întipărită pentru toată viața în profilul moral al acestuia.

Dezvoltarea copilului depinde de modul în care familia se implică în educația lui din punct de vedere fizic, moral, intelectual, estetic.

1. Familia este primul mediu de viață în care copilul se naște și trăiește, aceasta preocupându-se de dezvoltarea lui fizică creându-i condițiile necesare de îngrijire și sănătate.

În mediul familial își formează primele deprinderi de igienă personală și socială.Urmări pozitive în dezvoltarea fizică a copilului se pot crea doar feridu-l de pericole, asigurându-i hrana și îmbrăcămintea, și oferindu-i nu regim de viață rational .

1. Dezvoltarea intelectuală.

Dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor sunt însușite tot în cadrul familial.Aici, copilul îți însușește limbajul, li se dezvoltă gândirea, memoria și spiritul de observație.Părinții sunt alături de copil ajutându-l să-și însușească un număr mare de cunoștințe uzuale răspunzând cât mai corect și explicit întrebărilor copiilor.

Familia vine în sprijinul copiilor dezvoltându-le ,,gustul de a citi”de la cele mai fragede vârste.Începând cu perioada preșcolarității, părintele este cel care le citește povești copiilor, urmând apoi perioada învățământului primar unde copilul învață a citi singur povești fiind direct interesați de achiziționarea acestora prin cumpărarea lor sau împrumutul de la bibliotecă. Rezultatele obținute de copil la școală sunt reflectate în funcție de implicarea părinților în procesul de învățare.Ei trebuie să asigure condițiile necesare studiului prin achiziționarea de rechizite școlare, cărți, manuale, calculator, birou , dar și pri amenalarea unui spațiu care să-i ofere liniștea necesară studiului.Ajutorul dat de părinți copiilor la efectuarea temelor pentru acasă trebuie să fie unul de îndrumare și nu de efectuare a temelor copiilor.Fiind doar îndrumați aceștia vor reuși cu timpul să se descurce singuri , iar părintele va avea numai rolul de control.

2. Educația morală a copiilor.

Deprinderile de comportament precum cinstea și respectul, politețea și sinceritatea sunt formate de familie încă din copilărie.Părintele reprezintă primul model de viață al copilului tocmai prin comportamentul pe care îl au fată de copiii lor dar și față de cei din jur.Familia este cea care îl îndrumă să fie un bun prieten cu toți cei din jur.

3. Educația estetică.

Primul contact al copilului cu frumusețile naturii și a vieții sociale este familia care contribuie la educația estetică a acestuia.Părinții sunt cei care îi îndrumă și le deschid porțile către lumea minanată a naturii dar și în formarea personalității.

Principalii factori care ajută copilul să își desăvârșească formarea personalității sunt școala și familia.

Primii ani de viață petrecuți în sânul familiei reprezintă primul model social cu o inluență hotărâtoare asupra copiilor privind formarea concepției lor de viață, a modului de comportare și relaționare în raport cu diferite norme și valori sociale.Se știe că strategiile educative la care se recurge în familie determină în mare măsură dezvoltarea personalității, precum și rezultatele școlare.

Putem identifica mai multe tipuri de părinți, în funcâie de modul lor de raportare la cerințele școlii.Unii înțeleg să-și armonizeze activitățile educative cu cele ale școlii, alții dimpptrivă nu realizează efectele negative ale educației utilizate în familie.Părinții sunt convinși că rezultatele slabe la învățătură, comportamentele inadecvate sunt determinate de facrori străini familiei.Astfel, întrunirile cu părinții trebuie să fie un prilej de a conștientiza consecințele imediate și de perspectivă ale strategiilor lor educaționale.

Comportamentele educaționale ale părinților pot avea efecte negative asupra copiilor din cuza neadecvării lor la particularitățile de vârstă și individuale , la situațiile concrete de acțiune.