Managementul carierei didactice

Unul dintre rolurile sistemului educațional preuniversitar este consilierea elevilor pentru orientarea în viitoarea carieră, în sensul găsirii și cultivării acelor deprinderi și competențe care pot fi perfecționate și valorificate prin alegerea unei cariere într-un domeniu potrivit.

În sens tradițional, cariera profesională se constituie dintr-o succesiune de etape în urma cărora individual ajunge într-o poziție de recunoaștere socială care îi asigură stabilitate, inclusiv financiară.

Managementul carierei urmarește planificarea și gestiunea progresului realizat atât individual cât și în cadrul organizației din care angajatul face parte.

Cadrul didactic, prin trăsăturile sale de ordin psihomoral și atitudinal-comportamental reprezintă una dintre componentele fundamentale ale procesului de învățământ. La fel ca în alte domenii s-a pus problema edificării unui profil profesional prin raportare la anumite standard specific acestei meserii. Se vorbește tot mai mult despre profesionalizarea carierei didactice care ar trebui să fie un demers concret, de la aptitudine la competență și de la meserie la profesie. Dacă „meseria” este rezultatul unei asimilări intuitive și imitative, fără o bază de cunoștințe, „profesia” presupune existența unui ansamblu de cunoștințe și competențe structurate în cadrul unui model profesional. Din această perspectivă sunt încă foarte mulți care văd în activitatea didactică o „meserie”.

Există anumite prejudecăți care susțin că pentru a fi profesor este suficient să cunoști materia de predat, să ai talent , intuiție și cultură, să ai experiență.

Efortul de legitimare a profesiei didactice în câmpul activităților și profesiilor sociale trebuie să aibă în vedere faptul că profesia didactică are o dimensiune umană foarte puternică, fapt care implică nu doar cunoștințe și competențe (traduse in termeni de standard profesionale), ci și atitudini, valori, empatie, adică o conștiință profesională.

Este cunoscut faptul că profesorul acționează într-o zonă cu destule incertitudini, zonă caracterizată de existența simultană a două tipuri de situații: repetitive, previzibile (pentru care profesorul are răspunsuri prin repertoriul său profesional, de competențele necesare pentru a le aborda și soluționa în timp util și cu eficiență) și neașteptate, neobișnuite, creative (care au soluții noi și pentru care cadrul didactic nu dispune de competențele necesare pentru abordarea și soluționarea lor rapidă fiind necesare resurse inovative și creative).

Privitor la chestiunea profesionalizării activității didactice, Uniunea Europeană are un răspuns propriu. La Bruxelles, în iunie 2005, Comisia Europeană a organizat o conferință la sfârșitul căreia a fost adoptat documentul: Principiile Comune Europene pentru Formarea Competențelor și Calificarea Cadrelor Didactice. Mesajul esențial l-a reprezentat necesitatea profesionalizării carierei didactice, care vizează pentru țări ca România, finalități referitoare la acest aspect, cum sunt: profesionalizarea carierei didactice, redimensionarea raportului dintre componenta teoretică și cea practică a curriculumui în pregătirea cadrelor didactice, dezvoltarea unei „piețe educaționale a programelor de formare continuă” bazată pe un sistem concurențial loial prin intermediul căruia cadrele didactice să beneficieze de o ofertă diversificată din partea furnizorilor de formare continuă.

Cu privire la acest subiect exprimă puncte de vedere și specialiști în științele educației din România. Prof. Emil Păun, afirmă că este vorba de „un proces de formare a unui ansamblu de capacități și competențe într-un domeniu dat pe baza asimilării unui sistem de cunoștințe (teoretice și practice), proces controlat deductiv de un model al profesiei respective”.

Profesionalizarea presupune în viziunea prof. Mirela Costandache: „un proces de raționalizare a cunoștințelor științifice și psihopedagogice și activizarea unor practice eficiente în situații educaționale”.

În teoria profesionalizării care se conturează, prioritate au cunoștințele metodologice, ale cărei obiective sunt de tipul „a ști să faci”, „ a învăța comportamente noi”. Sunt demersuri care au ca scop formarea „profesionistului” cu competențe care poate aplica ceea ce a învățat în situații concrete. Nevoia de profesionalizare este stringentă într-un context în care profesionalizarea devine o condiție pentru ameliorarea statutului cadrelor didactice.

Profesia didactică reclamă din partea persoanei implicate în activități de tip intructiv-formativ patru categorii de competențe: Competență științifică, Competență psihosocială, Competență managerială și Competență psihopedagogică.

Cariera didactică cuprinde formarea inițială și formarea continuă.