Metode de evaluare bazate pe tehnica testelor

1.Conceptul de test

Metodele de evaluare sunt căi , modalităţi de acţiune , care îi permit evaluatorului obţinerea de informaţii referitoare la randamentul şcolar al evaluaţilor , la nivelul performanţelor lor Metodele de evaluare îi oferă evaluatului posibilitatea de a-şi demostra nivelul performanţelor şi calitatea prestaţiei , în termeni de process şi de produs

Tehnicile de evaluare sunt formele concrete pe care le îmbracă metodele , modalităţile prin care cadrul didactic declanşează şi orientează obţinerea din partea elevilor a răspunsurilor la itemii formulaţi

Evaluarea cu ajutorul testelor reprezintă o formă de evaluare scrisă, curentă , modernă, cu importanţă în docimologia didactică , datorită rapidităţii în aplicare , a exactităţii în măsurare

Utilizarea tehnicii testelor în verificarea şi evaluarea nivelului de pregătire a elevilor este una dintre soluţiile tot mai larg aplicate de creştere a caracterului obiectiv şi semnificativ al evaluării şcolare şi de asigurare a unei comparabilităţii sporite a evaluărilor efectuate pe eşantioane (clase ) de elevi diferite , de către evaluatori diferiţi şi în perioade diferite

Testele sunt recomandate ca o tehnică de diminuare a erorilor subiective de evaluare , de moderare a evaluărilor făcute de profesori , dar şi ca o tehnică prin care se pot pune în evidenţă mecanismele psihice ale învăţării , tipurile de dificultăţi şi de erori , fiind astfel o bună tehnică de evaluare formativă

În general , testele reprezintă , conform unor opinii cvasi-consensuale , instrumentele cele mai moderne şi mai frecvente , în evaluare , mai ales în sistemele educative naţionale dezvoltate , cu toate că în ultima vreme , ele au fost supuse unor ample dezbateri şi tot mai controversate , criticate chiar Oricum problematica testelor în evaluarea educaţională este una suficient de amplă şi de relevantă încât merită să i se acorde un spaţiu exclusiv , în cele ce urmează , în prezenta lucrare

Meritul “inventării”/conceperii testelor revine fără nici o îndoială psihologiei , domeniu din care aveau să treacă ulterior şi în psihologie şi-n educaţie , cu adaptările de rigoare

În limba engleză „to test” înseamnă a încerca , a pune la încercare , la probă , iar în latina veche , „testimonio” se traducea prin mărturie , dovadă , a ceea ce se întâmplă

2. Avantajele si dezavantaje ale probelor scrise

Evaluarea sau lucrarea scrisă, ca metodă traditională de evaluare reprezintă o alternativă de evaluare care, în raport cu evaluarea orală, diminuează o parte din vulnerabilitătile acesteia și, în primul rând, efectul factorului emotiv datorat influenţei profesorului şi solicitării directe de a răspunde la întrebările cu un grad mai ridicat de dificultate.

Nu întotdeauna verificarea scrisă poate fi considerată mai bună decât ascultarea, deoarece , în exprimarea scrisă elevii având de respectat mai multe reguli și restrictii decât în exprimarea orală. Ne referim aici la un anumit standard de redactare (ortografie, aranjare în pagină), dar şi de elaborare (un anume limbaj de specialitate, fluenţă, originalitate în redactare) a lucrării scrise.

Testul constituie un instrument de evaluare scrisă cu structură , calităţi şi însuşiri specifice dintre care amintim :

 este un instrument complex , care , prin itemii pe care îi conţine , poate acoperi o arie mare de conţinuturi şi poate verifica atingerea unui număr mare de obiective ale cadrului didactic ;

 oferă posibilitatea măsurării mai exacte , mai obiective a performanţelor elevilor în comparaţie cu alte probe de evaluare ;

 operează cu bareme clare şi operaţionale de prelucrare şi interpretare a răspunsurilor ;

 oferă posibilitatea comparării facile a rezultatelor obţinute de evaluaţi la teste identice (repetate) ;

 posibilitatea de a reveni și de a sesiza promt anumite greșeli.

3. Testul docimologic

Denumirea cea mai generala a testelor folosite în evaluarea şcolară (educaţională ) este aceea de test educaţional În practică însă , testele nu măsoară sau nu pot măsura tot complexul de rezultate ale procesului educaţional , cel mai frecvent fiind domeniul cognitiv , aşa încât se preferă , de cele mai multe ori , termenul de test de cunoştinţe De asemenea , spre a sublinia rolul testului ca tehnică docimologică , se foloseşte frecvent şi termenul de test docimologic

Testul docimologic reprezintă un instrument de evaluare complex format dintr-un ansamblu de sarcini de lucru (probe sau întrebări – numite itemi), ce permit măsurarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevilor precum şi a nivelului de formare şi dezvoltare a unor capacităţi şi competenţe de diverse naturi. Rezultatul testului docimologic pune în evidenţă progresul / regresul înregistrat de elev într-o perioadă de timp, constituind şi un indicator de eficienţă a activităţii profesorului, deoarece oferă, pe baza unor măsurători şi aprecieri, informaţii pertinente cu privire la modul de realizare a obiectivelor didactice, la direcţiile de intervenţie de perspectivă a cadrelor didactice pentru ameliorarea şi/sau optimizarea demersurilor instructiv-educative.

Testul docimologic prezintă atât avantaje, cât şi dezavantaje.

Avantaje:

 obiectivitate sporită (datorită corelării intrinseci între obiectivele didactice, conţinuturile învăţării şi itemii testului);

 rigurozitate în măsurarea achiziţiilor şcolarului şi în aprecierea modului de rezolvare a itemilor/ probelor conţinute în test;

 vizează întreaga personalitate a şcolarului, nu doar componenta cognitivă/ intelectivă