Modalități de Implicare a Părinților Plecați Peste Hotare în Soluționarea Problemelor Școlare ale Copiilor Lor

Genialul Louis Pasteur la împlinirea vârstei de 60 ani,fiind sărbătorit de Academia de Ştiinţe din Paris,în discursul ţinut şi-a amintit cu evlavie de mamă şi de tată,nu de prestigioşii înţelepţi ai vremii:,,Tu mi-ai arătat ceia ce poate face răbdarea(adresându-se amintirii tatălui dispărut).Ţie îţi datorez tenacitatea în lucrul de fiecare zi.”Despe mama sa a spus:,,Ţie îţi datorez entuziasmul şi admiraţia pentru faptele mari.Fiţi binecuvântaţi şi unul şi celălalt,scumpii mei părinţi,pentru ceea ce aţi fost pentru mine.”

Pe bună dreptate,familia constituie primul mediu de viaţă al copilului.Anume ea exercită o influenţă considerabilă asupra dezvoltării şi educaţiei acestuia.Conform Codului Familiei al Republicii Moldova,părinţii sunt responsabili de educaţia copiilor,de creşterea lor,de dezvoltarea lor.Constatăm însă cu regret că fenomenul migraţiei.un proces cu substrat economic,care în ultimii ani a luat amploare în ţara noastră,afectează mult familia.Astfel,creşte o generaţie de cetăţeni pentru care noţiunea de ,,familie” este distorsionată sau lipseşte cu desăvârşire iar viitorul ţării este în pericol.O problemă stringentă,ce-şi caută căile de soluţionare de mulţi ani solicită statului/clasei politice nu numai proiectarea şi realizarea unor grandioase planuri naţionale de acţiune cu privire la protecţia copiilor rămaşi fără îngrijirea părinţilor,dar rezolvarea acesteia în complexitatea problemelor social-economice cu care se confruntă Republica Moldova,pentru că,în acest context,şcoala şi societatea sunt chemate să compenseze lipsa educaţiei în familie,dar ele nu pot substitui grija şi dragostea părinţilor de care aceşti copii sunt privaţi.Doar alături de familie,şcoala poate influenţa,prin condiţiile concrete în care se desfăşoară procesul de învăţământ,personalitatea copilului.Căminul părintesc este locul unde se pune temelia înaltelor valori morale,acest proces este continuat la nivelul instituţiilor de învăţământ.

În fiecare epocă,prin urmare există elemente pozitive şi negative în educarea copiilor,ţinînd cont de acest aspect este important să ne axăm pe diferenţa dintre creştere şi educare,precum şi cum să depăşească părinţii greutăţile întâmpinate în educarea copiilor.Rolul familiei este foarte important în dezvoltarea copiilor din următoarele aspecte:fizic,intelectual,moral,estetic.

Cuvântul,,creştere”desemnează dezvoltarea biologică,raţională şi psihologică a copilului.Părinţii sunt cei care se preocupă de dezvoltarea fizică a copilului:asigură hrana şi îmbrăcămintea,asigură securitatea copilului,le crează condiţii bune de petrecere a timpului liber,se îngrijesc de sănătatea lui.Familia se preocupă desigur şi de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor,rezultatele copilului de la şcoală depinzând mult de măsura şi modul în care se implică părinţii în procesul de învăţare.În familie se mai formează şi cele mai importante deprinderi de comportament:respectul,politeţea,cinstea,sinceritatea,decenţa în vorbire şi atitudini,cumpătarea.Un alt aspect în realizarea tuturor acestor sarcini este modelul parental,părintele este exemplul direct al copilului,cel din urmă devine oglinda părintelui,aceste conexiuni canalizate constructiv pot avea efecte benefice pentru actanţii procesului educaţional.Aşadar,o casă ordonată stabileşte clar în mintea copilului faptul că trăieşte într-o lume ordonată,această calitate în viitor asimilând-o şi copilul.Aşadar educaţia şi formarea persoanelor conform idealului educaţional este o acţiune la care îşi dau concursul părinţii,şcoala şi întreaga societate,colaborarea dintre factorii educaţionali este absolut necesară dacă ne dorim o ţară cu viitor şi nu o Moldovă schilodită,căreia i s-a amputat sufletul,văduvită de moralitate.[1]

Funcţionarea eficientă a unui sistem educaţional depinde mult de onorarea responsabilităţilor asumate de părţile implicate şi de crearea unui parteneriat constructiv.Parteneriatul dintre familie şi şcoală constituie o condiţie indispensabilă a educaţiei copiilor,iar stabilirea unor relaţii strânse între părinţi,profesori şi alţi actori comunitari asigură buna funcţionare a instituţiei de învăţământ,având impact direct asupra calităţii educaţiei şi determinând în final,beneficii la nivel social.

Analiza particularităţilor familiei contemporane din Republica Moldova indică că aceasta este dominată de valori materiale.Preocupaţi de rezolvarea problemelor financiare părinţii le neglijează pe cele generate de dezadaptarea socială.În intenţia de a asigura un trai decent copiilor,mulţi decid să plece după un câştig mai substanţial,pe un termen indefinit,peste hotarele ţării.De aceia multe din funcţiile familiei sunt transmise altor instituţii sociale,cauzând treptat o înstrăinare între copii şi părinţi.Deşi şcolii îi revine sarcina de a facilita inserţia socială a copilului,ea nu poate înlocui contribuţia familiei în acest proces.Copiii lăsaţi fără îngrijire parentală nu se pot adapta în societate,le este greu să stabilească relaţii şi,deseori se simt marginalizaţi,defavorizaţi.Consecinţele migraţiei părinţilor se manifestă prin:

• Pierderea legăturii sociale cu familia şi şcoala;

• Lipsa interesului pentru studii;

• Muncă şi alte ocupaţii care trebuia să le îndeplinească părintele(ţii)absenţi;

• Înrăutăţirea bruscă a stării neuropsihice a membrilor familiei;

• Ponderea ridicată a alcoolismului timpuriu la adolescenţi;

• Creşterea numărului de infractori minori;

• Creşterea tentativelor de suicid la adolescenţi[2,p.25]