Procesul de Comunicare

O dată cu dezvoltarea cercetărilor din domeniul dinamicii grupurilor, în anii ’50, în psihologia procesului educativ a început să fie abandonată ideea că interacţiunea profesor-elev este singura interacţiune cu impact asupra prograsului cognitiv al elevilor. Studiile de psihologie socială au pus în evidenţă importanţa uriaşă a climatului afectiv din grupul informal pentru participarea elevilor în şcoală, precum şi eficienţa interacţiunii dintre elevi pentru procesul de învăţare. Dacă şcoala tradiţională a avut o atitudine reticentă şi chiar a descurajat cooperarea dintre elevi, pedagogii contemporani o favorizează, plecând de la ideeea că, în multe cazuri, grupul mediază relaţia profesor-elev.

Clasa de elevi este un grup foarte important pentru orice copil, căci se perpetuează de-a lungul câtorva ani şi are o influenţă imensă asupra membrilor săi. Clasa posedă toate caracteristicile grupului:

- interacţiunea faţă în faţă a fost considerată întotdeauna o caracteristică fundamentală a grupului. Clasa şcolară oferă din plin posibilitatea unor interacţiuni de acest tip.

- ca orice grup mic, clasa posedă structuri ce-i conferă stabilitate. În cadrul interacţiunii membrilor se dezvoltă norme ce modelează comportamentele şi le face vizibile. De asemenea, structura clasei este întărită de status-urile şi rolurile ce apar şi evoluează în sânul ei. Eforturile elevilor de a se încadra în rol, deci de a îndeplini rolul potrivit cu statusul de elev, nu coduc numai la performanţe şcolare deosebite, dar şi la asimilarea de către aceştia a normelor şi valorilor societăţii.

- clasa tinde, ca grup, să atingă anumite scopuri. Acestea au atâta însemnătate, încât unii psihologi sociali le-au inclus chiar în definiţia grupului-clasă: clasa de elevi ar fi, din această perspectivă, “un grup angajat în activităţi cu obiective comune, ce creează relaţii de interdependenţă funcţională între membrii săi”. (Radu, 1976).

- membrii clasei se percep pe ei înşişi ca făcând parte din grup, iar elevii din alte clase îi identifică pe baza acestei apartenţe.

Între elevii care alcătuiesc o clasă se desfăşoară un proces continuu de comunicare de informaţii. Comunicarea în cadrul clasei se desfăşoară pe două planuri: vertical - de la educator-educat şi invers - şi orizontal - între elevi.

Comunicarea orizontala:

Elevii îşi comunică informaţii extrem de variate din toate domeniile pe care receptivitatea şi interesele lor cognitive le apropie de atenţia lor. Se consideră schimbul de infor¬maţii, idei, sentimente, gesturi din cadrul clasei un mijloc de lăr¬gire a orizontului cultural al elevilor şi de stabilizare a compor-tamentului lor. Dar comunicarea mesajelor în cadrul clasei mai are şi alte virtuţi. Ea facilitează dialogul şi cooperarea în clasă şi îi apropie pe tineri. Viaţa în grup dezvoltă necesitatea de comuni¬care şi împiedică izolarea pe care o determină, după cum susţin unii sociologi, mass-media şi civilizaţia audio-vizuală a secolului nostru. Prin conţinutul mesajului transmis, mijloacele audio-vizuale nivelează gusturile şi disponibilităţile individuale, pe când comunicarea din cadrul grupului facilitează dialogul, care diferenţiază sensibilităţile individuale, ascute spiritul critic şi determină frec¬vente operaţii intelectuale cu noţiunile asimilate în procesul de învăţământ. Comunicarea scrisă în timpul vacanţelor asigură con¬tinuitatea unor preocupări ale clasei alcătuită din elevi care nu sunt din aceeaşi localitate. Ea preîntâmpină izolarea şi scoate din solitudine pe elevii izolaţi spaţial, îndepărtaţi de grupul clasei şi pe cei pe care evenimente neplăcute - izolarea medicală, internarea în spital - îi împiedică să participe la activităţile în care este angajată clasa. Înlesnită de progresele uluitoare ale tehnicii, comunicarea se dovedeşte a fi un mijloc eficient cu ajutorul căruia omul poate ieşi din solitudine.