Studiu de caz - Impactul mesajelor media asupra afectivității copiilor

Mass media, face parte din viața fiecăruia dintre noi. Fie că ascultăm radioul, privim televizorul, citind un ziar sau o revistă, iar mai nou accesând facebookul suntem,, bombardați din toate părțile cu multă informație. Știri de senzație, Breaking News, Șoc, Șoc Șoc!, stări de fapt, momente de viață, accidente, îndemnuri la implicare în viața socială și la ajutorarea semenilor, evenimente cultural - educative, sportive, publicitate, mesaje , pe scurt, lumea în care trăim.

Unele informații primite ne revoltă, altele ne stârnesc curiozitatea, altele ne deprimă, altele ne mobilizează să acționăm, să ne implicăm activități caritative, altele ne îmbogățesc sufletul și ne sensibilizează, altele ne deprimă. O diversitate de emoții, sentimente, pasiuni, aspirații.

Ca adulți trăim aceste stări, și poate că într-un fel suntem pregătiți să facem o selecție să distingem limita între bine și rău, cu toate că sunt și adulți care având ca deviză,, s-a dat la televizor”, ,,am citit în ziar/ revistă”,,,am văzut pe facebook”, iau de bune anumite diete senzaționale pentru a-și îmbunătăți forma fizică, dau crezare unor medicamente minune, care le produc agravarea bolii sau chiar moartea și câte și mai câte.

Dacă pentru noi adulții unele mesaje au un efect atât de grav asupra afectivității și comportamentului, cu atât nai mult sunt afectați copiii, dacă nu sunt ajutați să înțeleagă ce este util sau nu, din programele pe care le privesc la televizor, sau din alte mesaje media.

Aceștia pot învăța ceva bun dintr-o emisiune educativă, științifică, culturală, sportivă sau dintr-un desen animat în care personajele și dialogul dintre ele este adecvat pentru a putea face pași buni spre împlinirea aspirațiilor și formarea ca personalitate.

De multe ori întâlnim în filmele de desene animate, super eroi, violență, un limbaj trivial, care în timp este asumat de copil prin dorința de a imita. Ne întrebăm de ce copiii devin agresivi, de ce nu au răbdare, de ce sunt uneori stresați încă de la vârste mici, nu știu să asculte cu atenție când li se vorbește, țipă, sau vorbesc foarte tare, toate acestea părând ceva firesc pentru ei.

Copiii vor să se identifice cu aceste personaje, să le imite și spun: vreau să fiu ca Batman, ca Superman, ca Prințesa războinică, să mă lupt, să înving .., vă arăt eu vouă, sunt cel mai tare. Copilul mic nu are capacitatea de a diferenția între lumea filmului și viața reală.

Se cunoaște cazul fratelui mai mare, care din joacă și - a ucis surioara din pătuț, crezând că o va învia, pentru că așa a văzut într-un film.

Încă de mic, dorința de a fi ca și,, X”, de a imita de la gesturi, ținută, comportament poate deveni în timp o obsesie. Încercând să fii ca și,,X”, provocă adeseori, nemulțumirea, frustrarea, disperarea, regretul că nu ai reușit în încercarea ta, și în loc să te descoperi pe tine, să înțelegi că ești o persoană unică cu potențial și valoare, te risipești, uitând că trăiești într-o lume reală, într-o lume care așteaptă să fie descoperită, pentru a-ți oferi emoții, sentimente, pasiuni.

Ar fi bine ca părinții să facă o selectare a programelor vizionate de copii, să vizioneze împreună anumite programe, să vorbească despre cele vizionate, să rețină acele mesaje care să-i îndrume spre ceea ce le dezvoltă afectivitatea, pentru a-și exprima, bucuria, dragostea, armonia, frumusețea, știind că afectivitatea determină conduita și comportamentul.

Văzând împreună cazul unui copil bolnav sau al unei familii nevoiașe, și mesajul de a ajuta, discutând despre aceasta în familie sau la școală, se trezesc sentimente de dragoste, de înțelegere și dorința de a ajuta, de a fi alături de cel aflat în dificultate. Aceste sentimente se traduc apoi în fapte și în bucuria de a vedea pe cineva fericit.