Alcoolismul

A. Generalităţi

Asistenţa socială este un serviciu care se adresează tuturor persoanelor aflate pentru o anumită perioadă de timp în dificultate. Asistenţa socială se ocupă de o mare parte din problemele societăţii. Problema socială vizează comportamentul uman anormal sau o situaţie socială considerată anormală de opinia publica.

În societatea actuală există o multitudine de probleme sociale cum ar fi: sărăcia, criminalitatea economico-financiară, violenţa socială, violenţa domestică, abandonul copiilor, abandonul şcolar, consumul de droguri şi alcool. Cele mai răspândite droguri în societate sunt alcoolul, cofeina şi nicotina, iar alcoolul reprezintă unul dintre cele mai vechi droguri şi una dintre cele mai vechi probleme sociale.

Încă din Antichitate existau două forme de băuturi alcoolice: fermentate (vinul, cidrul, berea) şi distilate (conţin procente de alcool superioare primelor). La început alcoolul se obţinea numai din viţa de vie. Cuvinte precum „viţa de vie”, „struguri”, „vin” au corespondent în cele mai vechi limbi ale lumii. La romani protectorul vinului era zeul Bacchus, iar la greci, zeul Dionysos. În cinstea acestora oamenii organizau petreceri fastuoase care cu timpul s-au transformat în adevărate orgii, prilej de desfrâu şi chiar crimă.

Efectele consumului de alcool fiind devastatoare asupra sănătăţii popoarelor, oamenii s-au simţit nevoiţi să elaboreze legi împotriva abuzului de alcool. Astfel, în China antică beţia se pedepsea cu moartea; la indieni beţivilor li se turna pe gat metal topit; în Egipt, beţivii erau izgoniţi din ţară; iar în Londra Evului Mediu beţivii erau executaţi în public. Aceste măsuri au fost însă ineficiente, iar consumul de alcool a luat amploare.

În România s-a încercat reducerea consumului excesiv de alcool prin scumpirea băuturilor, reducerea programului de funcţionare a localurilor, crearea de societăţi şi aziluri pentru asistare şi îndreptare.

Termenul alcoolism a fost introdus în 1847 de către un medic suedez şi era definit ca fiind un fenomen complex, individual şi/sau social din marea grupă a toxicomaniilor, considerată în prezent a patra problemă mondială de sănătate publică. Alcoolismul se referă la acea categorie de persoane care consumă în mod repetat, abuziv şi succesiv alcool, ajungând la dependenţă şi perturbări ale relaţiilor individului cu mediul social. Alcoolismul se referă la obişnuinţa şi dorinţa irezistibilă de a consuma alcool.

În concepţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, „alcoolicii sunt băutori excesivi a căror dependenţă faţă de alcool apare atunci când ei prezintă fie o tulburare psihică, fie manifestări afectând starea de sănătate fizică sau mentală, relaţiile cu ceilalţi şi comportamentul lor social şi economic”.

Simptomele asociate alcoolismului sunt: tulburări de caracter, diminuarea potenţialului lucrativ şi a abilităţii, scăderea puterii de concentrare şi a atenţiei, tremurături, insomnie, oboseală, tulburări digestive, spasme musculare.

Abuzul de alcool are trei forme: consumul excesiv episodic, consumul excesiv continuu, dependenţa alcoolică.

Alcoolismul este o boală cronică progresivă caracterizată prin pierderea controlului asupra consumului de alcool şi are drept consecinţă apariţia unor probleme sociale, fizice şi psihice, atât pentru persoana dependentă cât şi pentru cei din spaţiul lui social.

Dependenţa de alcool (eufomanie, toxicomanie, adicţie) reprezintă nevoia imperioasă de a ingera băuturi alcoolice şi are doua forme: dependenţă psihică şi dependenţă fizică. Dependenţa psihică se referă la impulsul psihic de a continua consumul de alcool resimţit de alcoolicii cronici şi este determinat de factori farmacologici, psihologici şi sociali; faptul că alcoolul îi creează o stare de relaxare duce la dorinţa repetării consumului. Dependenţa fizică este reprezentată de faptul că oprirea consumului de alcool la băutorii cronici are drept efect manifestări zgomotoase şi uneori grave.