Calea spre cunosterea sportului de performanță

Voi începe prin a susţine că psihologia facilitează drumul spre sportul de succes, colaborînd impreună cu membri culpabili de progresul spre vîrful cel mai înalt al succesului (antrenorii şi sportivii).

Pentru asigurarea unei minime cunoaşteri despre această direcţie a psihologiei, am simpţit nevoia să răspund la următoarele cerinţe:

• Rolul psihologiei în sportul de performanţă.

-Ce este psihologia sportului de perfomanţă?

-O scurtă istorie a psihologiei sportului.

-Utilitatea psihologiei în sportul de performanţă.

-Cum se acţionează pentru a obţine succesul?

• Ce calităţi trebuie să ilustreze un psiholog sportiv?

• Ce nevoi au sportivii?

• Ce fac psihologii cu nevoile sportivilor?

• Calităţile cele mai importante ale cercetării în sport.

Ce este psihologia sportului de performanţă?

Ca definiţie pentru psihologia sportului am ales una uşor de înţeles, din cele câteva date de Mihai Epuran. El denumeşte psihologia sportului “ramură aplicată a psihologiei, dezvoltată în ultimele decenii ca urmare a progresului sportului de performanţă, cercetând caracteristicile personalităţii sportivilor, fundamentele psihologice ale învăţării motrice, ale pregătirii generale pentru concurs, asistenţa psihologică, orientarea şi selecţia sportivilor, psihologia grupurilor, psihologia diferiţilor sportive, ca şi psihologia antrenamentului şi competiţiei”

O scurtă istorie a psihologiei sportului.

Istoria psihologiei sportului începe odată cu aplicarea metodei experimentale a lui Wundt şi cercetările acestuia de psihofiziologie desfaşurate în propriul laborator de psihologie (1879).

Istoria propriu-zisă a acestei discipline începe cu înfiinţarea primelor institute de educaţie fizică (1930), atunci când psihologia devine obiect de studiu.

Se face remarcat faptul că pană după cel de-al doilea război mondial vorbim despre o disciplină ştiinţifică, încă la începuturi, numită “psihologie experimentală” sau “psihologia exerciţiilor” şi nu despre o ştiinţă a psihologiei sportului.

M. Epuran spunea despre aceasta istorie a psihologiei sportului că „o bună perioadă de timp, problematica psihologiei sportive a pus mai mult accent pe pregătirea psihică pentru concurs, pentru ca abia după multe cercetări să se acorde atenţia cuvenită problemelor de pregatire psihică generală şi specială în ramura sportivă” (1968).

Dezvoltarea psihologiei sportive în ţara noastră este legată de planul de învăţământ al Institutului Naţional de Educaţie Fizică, unde se preda psihologie, sub denumirea de psihologie experimentală.Titularul acestor cursuri este Gheorghe Zapan (1897-1976), cel care a adus contribuţii deosebite în diferite direcţii din domeniul psihologiei teoretice şi practice. Voi menţiona câteva titluri cel au ca autor pe Zapan, pentru a demonstra importanţa lui în psihologia sportului: „Teorii asupra jocului”; „Problema exerciţiului”; “Exerciţiul cu şi fară autocontrol în probele fizice şi sportive”; „Modificări psihice în oboseală”.