Comparatie Teoria Psihanalista - Teoria Asociationista

1 Realizaţi o analiză comparativă a următoarelor abordări ale creativităţii: teoria psihanalitică şi teoria asociaţionistă.

Freud a explicat creaţia în teoria psihanalitică pornind de la teoria sublimării, creaţia fiind determinată, generată de tensiunea cauzată de tendinţele, impulsurile refulate în inconştient, aceste tendinţe apărând sub forme deghizate , în forme rezistente la existenţa socială. Spre deosebire de adepţii teoriei psihanalitice, asociaţioniştii definesc procesul de creaţie ca un proces de asociaţie între anumite elemente care duc la apariţia unor combinaţii noi, proces subordonat unor exigenţe sau finalităţi . (J. Maltzman, 1960, S.A. Mednick, 1962).

Alfred Adler dizident al lui Freud vedea în creativitate un mijloc de anihilare a complexului de inferioritate specific individului, creativitatea fiind o forma de adaptare superioară deoarece prin ea individul se autorealizează, devine util societăţii, indivizii creativi reprezentând un grup de elită al societăţii.

Psihanaliza încearcă să explice fenomenul creativităţii prin : regresia adaptativă , un proces primar care asigură stimularea creativităţii prin combinarea gândurilor nemodulate în conştient adică a gândurilor apărute în timpul unor stări modificate ale conştiinţei, psihozelor sau în timpul somnului, şi elaborarea un proces secundar care asigură transformarea materialului obţinut în timpul somnului prin gândire realistă şi conştientă.

Asociaţioniştii evaluează nivelul creativităţii în funcţie de diferite elemente asociate care trebuie să fie cât mai puţin înrudite între ele .

Potrivit lui Mednick întâlnim mai multe forme ale asociaţiilor de tip creativ , în diferite domenii:

- Serendipitatea prin care descoperirile pornesc de la asociaţii întâmplătoare;

- Asemănarea, tip de asociaţie întâlnit frecvent în artă;

- Medierea prin simboluri , specifică chimiei şi matematicii;

Mednick a folosit ca mijloc de diagnoză “Testul de asociaţie îndepărtată” care evaluează creativitatea după originalitate şi raritatea statistică a asociaţiilor, subiecţii având ca sarcină găsirea unui cuvânt care să fie asociat cu alte trei cuvinte considerându-se că persoanele înalt creative realizează un număr mare de asociaţii.

2 Realizaţi o analiză comparativă a următoarelor abordări ale creativităţii: teoria factorială şi teoria umanistă.

Potrivit umaniştilor creativitatea îi permite individului satisfacerea trebuinţei de autorealizare prin confruntarea individului cu mediul înconjurător. R May considera că raţiunea nu este importantă în creaţie ci angajarea autentică în acest proces, ceea ce duce la realizarea autorealizării.

C. Rogers apreciază ca factori interni ai creativităţii deschiderea faţă de experienţele noi, toleranţa la ambiguitate , autoevaluarea produselor creatoare, aranjarea spontană şi inedită a diferitelor elemente. Securitatea psihologică constituie premisa pentru dezvoltarea potenţelor creative , ea obţinându-se prin următoarele modalităţi:

- acceptarea individului aşa cum este , valorizarea sa , astfel încât acesta să se simtă motivat să se autorealizeze, să se orienteze pe creativitate;

- asigurarea unui climat propice din care să se elimine critica;

- înţelegerea empatică, permiţând eului să se dezvolte şi să se exprime într-un mod variat;

E. G. Schachtel, descrie creativitatea ca pe o consecinţă evidentă a trebuinţei de comunicare a omului cu mediul înconjurător, umaniştii privind creativitatea ca o potenţialitate general umană, factorilor de mediu revenindu-le rolul de actualizarea a acestor potenţialităţi care sunt specifice fiecărui individ în parte.