Comportament Pro și Antisocial

1. ALTRUISMUL SI COMPORTAMENTUL PROSOCIAL

1.1. Perspective teoretice

Granita dintre ajutorul interesat si ajutorul dezinteresat este foarte greu de stabilit, dar atunci cand beneficiile celui care ajuta nu sunt directe si previzibile, cand actiunile sunt in favoarea celuilalt, comportamentele pot fi consirderate prosociale. In cadrul lor, altruismul adevarat ar fi varianta maximala a dezinteresului, deorece in acest caz, in afara unei satisfactii spirituale pure, lipsita de orice alta compensatie, alte beneficii nu exista.

1.2. Ajutorarea altuia ca proces decizional stadial

Observatii asupra unor evenimente din derularea vietii de zi cu zi, ca si investigatii expres proiectate, au sugerat ca exista mai multe stadii in luarea hotararii de a interveni sau nu intr-o imprejurare de urgenta, in care calculul costurilor si beneficiilor este doar unul. Inspirati de modelul initial a lui J.Darley si B.Latane (1968), cei mai multi autori considera ca patru mari faze pot fi desprinse in respectivul proces decizional. Ele sunt reprezentate grafic in figura 1. Vom comenta in continuare succint aceste faze.

In legatura cu perceptia nevoii de ajutore, de notat ca unele situatii apar clar ca solicitand asistenta urgenta (un batran ce a cazut si nu se poate ridica, un individ ce este pe punctul de a se ineca, o casa ce ia foc s.a.), in timp ce altele sunt ambigue (un zgomot de cazatura noaptea in apartamentul vecin sau pe scari). Apoi, in aceste cazuri perceptia propriu-zisa este totdeuna insutita de interpretari si definiri ale contextului.

Intr-un experiment (Shotland, Straw, 1976), un lot de studenti au fost rugati sa vina seara la facultatea de psihologie pentru a completa niste chestionare. Lucrand fiecare intr-o camera separata, la un moment dat au auzit cum pe coridor are loc o incaierare intre un barbat si o femeie (erau de fapt studenti de la teatru, complici de-ai experimentatorului). Femeia striga intr-una “lasa-ma in pace, ia mana de pe mine”. Dar intr-o conditie experimentala (de casatoriti), ea adauga:”nici nu stiu de ce m-am maritat cu tine”, pe cand in cealalta conditie (de necunoscuti), replica suplimentara la “lasa-ma in pace…” era “nu te cunosc”. Pentru prima conditie, numai 19% din studentii subiecti au intervenit, in vreme ce pentru cea de-a doua, 65%. Desi situatia era aproape identica in continutul ei fizic, subiectii au perceput ca femeia are mai multa nevoie de ajutor cand a fost vorba de un barbat strain.

NU exista probleme

1.3. Interactiunea personalitate -; situatie

1.3.1. Caracteristici ale ofertantului de ajutor

Psihologii sociali si-au pus intrebarea daca exista anumite trasaturi de personalitate care obstacoleaza sau faciliteaza conduitele prosociale. S-a constatat ca nu se poate stabili un profil de personalitate general a celui ce sare in ajutor la nevoie, cat mai degraba o corelatie intre anumite atribute personale, tipul de ajutor acordat si conditiile in care el se desfasoara. S-a confirmat experimental, de pilda, ca adultii cu o mare nevoie de aprobare sociala sunt mult mai caritabili comparativ cu cei ce au astfel de nevoie mai mica, dar numai cand actele lor au fost nemijlocit inregistrate (vazute) de altii (Satow 1975).

Atitudinea si starea emotiva vizavi de un episod ce ar necesita asistenta influenteaza comportamentul prosocial. D. Batson (1981) crede ca in fata cuiva care este in necaz si in suferinta, doua modele atitudinal -; emotive contradictorii functioneaza : 1) preocuparea empatica, adica centrarea pe intelegerea si suferintele celuilalt; 2) preocuparea fata de propriile stari psihice cauzata de o situatie incarcata emotional (in care cineva este agresat sau i se intampla ceva neplacut). Prima reactie duce la ajutorarea celui cu probleme, a doua (centrarea pe sine) poate conduce la asistenta prosociala, dar din motive egoiste, pentru a-si rezolva propriul discomfort emotional. Insa, de regula, oamenii incearca sa se elibereze din tensiunea produsa de episoade si scene dramatice, dar nu implicandu-se, ci parasindu-le. De altfel, Batson si-a bazat constructia sa teoretica pe studii concrete, care arata ca atitudinea empatica angajeaza cu mai mare probabilitate acte de ajutorare.

O multitudine de studii s-a concentrat asupra importantei dispozitiei sufletesti in acordare de ajutor. Starea de buna dispozitie (ai obtinut o nota mare la examen, ai primit o scrisoare de la cel drag etc.) indeamna la conduite prosociale la generozitate. Nu este destul de clar ce mecanisme psihosociale sunt implicate, dar se pare ca norma echitatii ar juca un rol : constatarea contrastuli dintre bucuria ta si necazul altuia te trimite in numele justitiei sociale (vezi 1.1.2. ) la acte care sa se refaca cat de cat echilibrul interuman. Efectele dispozitiilor sufletesti negative sunt mai variate decat cele ale dispozitiilor pozitive. O proasta dispozitie afectiva obstacoleaza interventia prosociala, intrucat persoana in cauza este concentrata asupra necazurilor personale si are, deci, mai putine preocupari empatice, dar in acelasi timp, dezvolta compasiune pentru semenul aflat in dificultate, prin efectul similaritatii. Apoi, o stare de suparare ar putea fi contrabalansata prin multumirea ca ai facut un bine. Trecerea in revista a rezultatelor cercetarilor pe aceasta tema (Sears si altii 1991) arata in mare disens cu privire la rolul dispozitiilor sufletesti negative.

1.3.2. Contextul de interventie prosociala

Contextul concret in care o anumita imprejurare cere ajutor are o importanta cruciala daca el va fi acordat sau nu, si in ce masura. De altfel, contextul este locul de intersectie a atributelor donatorului si primitorului de asistenta si caracteristicilor de ambianta exterioara, actiunea prosociala fiind rezultanta interactiunii dintre factorii de personalitate a subiectilor umani implicati si a unor variabile situationale. Intrucat primii au fost analizati anterior, sa ne oprim acum asupra celor din urma.

O clasa importanta de variabile ce opereazain asistenta prosociala sunt cele ecologice (de mediu fizic si demografic). Dintre acestea, starea generala a vremii conteaza destul de mult. Numeroase studii de teren si laborator au confirmat ideea populara ca o vreme placuta (senin, temperatura comfortabila) incurajeaza actele prosociale. Datele unor asemenea cercetari au aratat si ca un zgomot mai puternic afecteaza acordarea de ajutor. Dar nu atat intensitatea in sine conteaza, cat diferenta ei fata de cea a zgomotului obisnuit al unui context. S-ar parea ca o intensitate mai mare decat cea normala alarmeaza oamenii si ii indeamna, prin urmare, sa neglijeze persoanele aflate la necaz. Marimea localitatii are, de asemenea, importanta in actele prosociale, in sensul ca acestea sunt, proportional, mai frecvente in asezarile mai mici decat in marile orase. Probabil ca explicatia este in legatura cu aprobarea si dezaprobarea celorlalti, contextul d anonomat specific marilor aglomerari urbane micsorand simtul responsabilitatii personale. Faptul daca individul care este pus in situatia de a ajuta este sub presiunea timpului sau nu, are o mare semnificatie in decizia de a actiona prosocial. Factorul de timp este determinant fata de alte variabile, si ele importante.

Intr-un experiment (Darley, Batson 1973), mai multi studenti de la teologie au fost rugati, individual, sa mearga intr-o cladire apropiata pentru a avea o discutie cu un specialist. Unora li s-a spus ca tema convorbirii este cea a Bunului Samaritean din Biblie (cazul altruistului pur), altora ca ea se refera la ce sanse profesionale au ei dupa absolvire (neutra prosocial). Apoi, unora li s-a comunicat ca discutia icepe doar peste cateva minute bune, iar altora ca trebuie sa se grabeasca, deoarece specialistul ii asteapta deja. Pe traseul dintre cele doua cladiri au intalnit un individ cazut jos, saracacios imbracat, ce tusea si gemea. Numai 10% din cei ce se grabeau au oferit ajutor, comparativ cu cei 63%, dintre cei care nu erau sub presiunea timpului. Rezultatul este, desigur, de asteptat. Dar destul de surprinzator este faptul ca natura subiectului discutiei nu a produs diferente in a ajuta sau nu; cei ce mergeau sa discute despre exmplarul altruist nu s-au angajat in mai mare masura in a oferi asistenta. Constrangerea de timp a pus in umbra preocuparea fata de cel aflat la nevoie.