Conceptial lui Petre Andrei Despre Ideal

Nascut in anul 1891, absolvent al Universitatii din Iasi (1913), Petre Andrei este intaiul sociolog roman de prima marime, format aproape in intregime in tara.A urmat, prin concurs, la Berlin, si semestrul de vara al seminarului tinut la Alois Riehl. Urmandu-l la catedra pe Dimitrie Gusti plecat la Bucuresti, elaboreaza ca profesor, timp de 18 ani, o serie de lucrari de sociologie generala, epistemologie sociala, sociologie politica s.a.m.d. Spirit democratic cu vederi progresiste si antilegionare, este supus represiunii odata cu instaurarea in septembrie 1940 a guvernului de dictatura militaro-fascista. Perchezitionat de legionarii veniti sa-l aresteze, se sinucide (4 octombrie 1940). (V. Mircea Maciu, Studiul la Opere sociologice, vol. I, E.A., Bucuresti, 1973. Acelasi autor a elaborat prima lucrare monografica dedicata operei lui Petre Andrei. E.P., Bucuresti, 1969). A se vedea si Z. N. Ornea (în) Confluente, Ed. Eminescu, 1976, studiul Petre Andrei si traditiile progresiste ale sociologiei romanesti, pp. 101-107. Portretul omului Petre Andrei este creionat de putini autori

Petre Andrei proiecteaza idealul suprem in spatiul culturii, socotindu-l o valoare culturala totala . Aceasta valoare cuprinde in sine toti factorii social-teleologici, si se instituie drept criteriu de valorizare a valorilor sociale. Pentru filosoful roman, cultura nu este de natura metafizica , ea constituie o realitate corelat stransa cu evolutia istorico-teologica sau, cum spune Rickert, este procesul de realizare a valorilor sociale în evolutia

istorica .

Din punct de vedere obiectiv si într-o formulare sintetica , Petre Andrei defineste cultura ca fiind totalitatea produselor activitatii omenesti, în scopul traiului si perfectiunii. Cu acest înteles, cultura exprima obiectivitatea spiritului omenesc in activitate, in opere. Dezvaluind caracterul elitist al culturii, filosoful nu-si restrange sfera de cuprindere numai la creatiile de exceptie. Dupa el, creatia culturala inseamna , pe langa operele propriu-zise,  si îndeplinirea constiincioasa a datoriei caci prin acest fapt chiar fiecare individ contribuie la transformarea morala a omenirii.

Adevarata cultura presupune unirea ratiunii cu moralitatea, pentru asigurarea triumfului vietii superioare asupra instinctelor si dorintelor inferioare. Prin creatia

culturala , care este temeiul autentic al fericirii, individul îsi prelungeste personalitatea si patrunde in viata umanitatii.Crearea culturii umane este, în acceptiunea filosofului, echivalent cu realizarea umanitatii.

Dac Herder, sustinand nevoia dezvoltarii armonioase a tuturor dispozitiilor suflete sti, dadea conceptului de umanitate un sens individual, considerandu-l egal cu

esenta notiunii de om, Petre Andrei concepe umanitatea ca fiind o realitate suprema , o realitate ideala , iar individul si societatea sunt doi factori care actioneaza pentru realizarea acestei valori. Participand constient la viata intregii colectivitati, omul este solidar cu trecutul, mostenitor si continuator al proceselor culturale create de

generatiile anterioare. Tocmai aceasta continuitate si solidaritate in schimbare creeaza umanitatea. Dar, ca sa traiasc , sa simta cu adevarat legatura cu întregul trecut si ras-punderea pentru preg tirea viitorului, trebuie sa dezvolte în om toate fortele care îl pot ridica deasupra naturii, sa se uneasca in el ratiunea cu moralitatea, virtutea cu frumuse-

tea. Astfel, umanitatea este produsul transformarii treptate a omenirii in formele cerute de ratiune si moral . Exprimand, în demersul sau filosofic, legatura constant si indestructibil dintre teoretic si practic, Petre Andrei da o dubla acceptie conceptului de umanitate: una teoretica , dupa care umanitatea reprezinta totalitatea valorilor culturale omenesti sau cultura acumulata ; o alta practica ,si în acest sens umanitatea este un ideal etic (&), tendinta catre omul si societatea perfecta . Conferind umanitatii un caracter concret-istoric, Petre Andrei o considera un ideal ce determina activitatea politica si sociala , evolutia istorica în general.

Umanitatea este purtatorul idealului suprem cultural. Ea se dezvolta in forme individuale si temporale, care sunt concretizate în societatile nationale. Umanitatea este

scopul moral, idealul etic care va determina fericirea. Mijlocul cel mai potrivit pentru atingerea acestui scop este personalitatea. Numai in acest sens Petre Andrei accepta personalitatea ca mijloc, pentru a realiza valoarea culturala, natiunea. Natiunii i se subordoneaza personalitatea individuala , contopindu-se cu celelalte personalitati avand o

singura vointa comuna , aceea de creare a culturii. Cu alte cuvinte, viata indivizilor este pusa in serviciul culturii si numai prin aceasta dobandeste valoare. Altfel viata in

sine nu are nici o valoare.

Prin aceasta teza , Petre Andrei se ridica deasupra biologismului, care considera

viata drept valoare suprema . Desigur, filosoful roman nu dispretuieste viata, dar nu îi rezerva mai mult decat rolul de conditie a valorilor culturale. Ea dobandeste valoare numai prin creatia operelor prin cultura . Viata trebuie jertfita atunci cand conservarea valorilor o cere, spune el afirmandu-si optiunea filosofica pentru creatia valorica si apa rarea acestora, pentru umanism, ca sens al intregii noastre existente. În fapt, marea realizare teoretica a lui Petre Andrei, incepand cu critica psihologismului si transcen- dentalismului axiologic, ramane centrat pe ideea primordialitatii valorii asupra valorifica rii, pe aceste temeiuri sus tinandu-se psihologia valorii fara psihologism (reducerea valorii la un simplu rezultat al valorificarii) si logica valorii fara obiectualism (impli- carea valorificarii în faptul valorii), ambele corelate cu o sociologie a valorii (de asemenea, precedat de critica sociologismului axiologic).

Intrucat piatra unghiulara a unei reconstructii axiologice este considerata a fi logica valorii, nu putem sa nu vedem în filosofia valorii, în primul rând, o filozofie a valorii teoretice.

Configurând rolul si valoarea personalitstii si a culturii in devenirea umanului, Petre Andrei a asigurat pandantul teoriei sale axiologice care este strabatut de un puternic curent activist transformator.

Pornind de la lucrarile unor ganditori de marca , precum: Kant, Windelband, Richert, Riehl, Wundt, Kreibig, Lipps, Meyer etc. sau polemizand cu acestia, filosoful roman a creat un sistem axiologic, cu numeroase elemente originale si de interes autentic prin solutiile propuse, cu o maxima deschidere spre universalitate.

Valabilitatea actuala a multor teze si idei fac dovada durabilitatii acestei construc tii, care, in plus are si meritul de a fi prima de acest fel in cultura romaneasca.Problema idealului si a relatiilor sale cu valoare este o problema importanta abordata de Petre Andrei, atat in lucrarea sa fundamentala de axiologie, Filosofia valorii cat si in prelegerea Despre ideal, din 1921.

Ideea centrala pe care ganditorul isi intemeiaza analiza este aceea ca notiunea valorii este o notiune fundamentala pentru filosofie, care explica lumea prin valori logice, dar tot ea are tendinta de a o si transforma conform unor idealuri omenesti etice. De aceea, ea creeaza idealuri practice. Filosofia arata , astfel, cum se naste, cum evolueaza realitatea si apoi valoarea tuturor schimbarilor ei. Filosofia este cercetarea valorilor celor mai inalte, atat teoretice cat si practice. In felul acesta filosofia cuprinde notiunea