Confruntarea cu moartea, pierderea, doliul

ABSTRACT

Pierderea, separarea, moartea unei persoane dragi reprezintă una dintre cele mai dificile forme de traumă. Decesul unei persoane dragi este un factor de stres major din cauza a doua motive: pierderea efectivă a relației de atașament și confruntarea cu ideea de moarte proprie, de finitudine a vieții. Reacțiile provocate de moartea cuiva apropiat zguduie întreaga ființă în mod invaziv, coplesitor și extrem de dureros. Lucrarea de față este structurată pe șase capitole. Primul capiol intitulat ,,Ce este moarte?” definește moartea ca fiind oprire a tuturor funcțiilor vitale. Moartea are implicații biologice, sociale, istorice, religioase, legale, psihologice, de dezvoltare, medicale și entice. Capitolul al doilea ,, Confruntarea cu moartea și pierderea” evidențiază faptul că moartea poate apărea în orice moment al dezvoltării umane și că este ultimul capitol al dezvoltări umane. Capitolul al treilea ,, Atitudini față de starea și procesul morții de-a lungul întregii vieți”. Copiii își dezvoltă treptat înțelegerea cu privier la moarte. Copiii își manifestă suferința în moduri specifice vârstei, în funcție de dezvoltarea cognitive și emoțională. Adolescenții nu se gândesc mult la moarte. Înțelegerea și acceptarea caracterului inevitabil al morții sporec pe tot parcursul vârstei adulte. Cel de-al patrulea capitol ,,Pierderi importante” enumeră cele mai importante și dureroase pierderi, cum ar fi: pierderea partenerului, pierderea unui copil și pierederea unui părinte. În urma pierderii partenerului sănătatea fizică și psihică tind să se deterioreze. În cee ace privește pierderea unui părinte, copilul adult poate să se schibe și să ofere mai multă atenție părintelui rămas în viață. Pierderea unui copil este o anormalitate și este deosebit de dificilă. În final capitolul cinci definește doliul, explică fazele doliului prin care trece orice persoană în urma pierderi cuiva drag. În doliu de fapt noi plîngem atât ființa disparută, cât și parți din noi înșine, localizate în relația cu celalalt, de care ne separăm pentru totdeauna, odata cu pierderea celuilalt. Cuvinte cheie: moarte, pierdere, doliu, suferință, viață.

INTRODUCERE

Viața și moartea există în fiecare moment. Fiecărui fragment al acestui pasaj i se alătură strigătele ,,noilor” creature care pășesc în axeastă lume pontru o luptă decisive, sau strigătele celor care părăsesc granițele acestei realități.

,,Viața depinde de moarte. Nu ne datorăm viața doar acelor celule care înalță o barieră între noi și lumea exterioară, ci și celorlalte armate, care-și pierd viața în bătăliile interne spre triumful organismului ca întreg.” (Lyall Watson- Moartea ca linie a vieții, p 24, 1994, Editura Humanitas, București)

,,Nimic nu este mai legat de viață ca moartea”, ne amintește M. Tarangul (1997, p. 103).

Moartea poate să apară în orice punct al dezvoltării umane, începând cu perioada prenatală și sfârșind cu bătrânețea, însă rata mortalității și ponderea cauzelor decesului sunt diferite pe parcursul vârstelor.

,, Unele părți din noi încep să moară cu mult înainte de a ne naște.’’(Lyall Watson- Moartea ca linie a vieții, p 20, 1994, Editura Humanitas, București)

Deși moartea și pierderea sunt experiențe comune, ele au un fundal cultural și istoric. Felul în care oamenii se confruntă cu moartea, precum și impactul și semnificația acesteia, sunt profund influențate de sentimentele și comportamentul lor.

Atitudinile culturale și religioase față de starea și procesul morții afectează modul în care oamenii își asociază propriile morți cu moartea celor dragi. Moartea se poate întâmpla în orice moment al vieții. Uneori ne așteptăm să se întâmple din cauza bolii sau a bătrâneții. Alteori, s-a întâmplat brusc, fără niciun avertisment.

Pierderea unei persoane dragi este una dintre cele mai dificile experiențe emoționale din viața noastră. Durerea și suferința care au urmat pot părea uneori copleșitoare. Durerea este de obicei considerată o singură senzație, dar include o serie de senzații și afectează modul în care gândim și ne comportăm. După declanșarea morții sale, durerea durează de obicei mult timp. În ciuda durerii extreme, durerea este un răspuns normal la orice pierdere și o modalitate de a ne ajuta să ne recuperăm. Deși viața poate să nu mai fie niciodată la fel, suferința ne poate ajuta să ne adaptăm și să facem față unei vieți fără rude.