Considerații teoretice referitoare la handicapul mintal

Deficienta mintala, una dintre disfunctiile psihice majore, este o notiune înca

nedefinita cu precizie, implicând numeroase aspecte de natura medicala, psihologica,

pedegogica, sociologica si chiar juridica. În general, prin deficienta mintala se întelege

reducerea semnificativa a capacitatilor psihice care determina o serie de dereglari ale

reactiilor si mecanismelor de adaptare ale individului la conditiile în permananta

schimbare ale mediului înconjurator si la standardele de convietuire sociala dintr-un

anumit areal cultural, ceea ce plaseaza individul într-o situatie de incapacitate si

inferioritate, exprimata printr-o stare de handicap în raport cu ceilalti membri ai

comunitatii din care face parte. Deficienta mintala este înteleasa ca o deficienta globala

care influenteaza semnificativ adaptarea socioprofesionala, gradul de competenta si

autonomie personala si sociala, afectând întreaga personalitate: structura, organizare,

dezvoltare intelectuala, afectiva, psihomotrice, adaptiv-comportamentala.

În unele cercuri de specialitate se face distinctie între deficienta mintala, care

indica un mod anormal de organizare si functionare mintala, cu implicatii directe în

organizarea si structurarea personalitatii individului, si deficienta de intelect (termen

introdus în literatura româneasca de C. Paunescu), desemnând incapacitatea individului

de a face fata unor sarcini cuprinse în actul învatarii, ca o consecinta a inadaptarii acestor

sarcini la specificul si potentialul real al copilului.

Literatura de specialitate utilizeaza o serie de termeni sinonimi pentru a desemna

deficinta mintala, dintre care cei mai frecventi sunt întârziere mintala, înapoiere mintala,

oligofrenie, arierare mintala, insuficienta mintala, subnormalitate mintala, retard

intelectual, handicap mintal, debilitate mintala, amentie, alterarea comportamentului

adaptiv, alterari ale abilitatii de învatare si socializare.

Pentru a sustine fundamentarea teoretica a deficientei mintale, specialistii au

propus mai multe teorii:

• teoria etiologica – explica natura defientei mintale prin multitudinea de

factori care o determina;

2

• teoria simptomatologica - defineste deficienta mintala prin raportare doar la

anumite procese si fenomene psihice: gândire, inteligenta, afectivitate, vointa

etc.;

• teoria sindroamelor specifice – este sustinuta de o serie de teze: teza

heterocroniei (R. Zazzo), a etrogenitatii (H. Pieron), a heterodezvoltarii (C.

Paunescu), a incompetentei sociale (E.A.Doll), teza vâscozitatii genetice (B.

Inhelder), teza inertiei proceselor cognitive, teza rigiditatii structurilor

cerebrale;

• teoria psihanalista si psihosociologica – explica aparitia deficientei mintale

ca un efect al lipsei de afectivitate (în special din partea mamei) în primii ani

de viata ai copilului, favorizând instalarea unei inhibitii accentuate la nivel

talamic, prin lipsa unor stimuli afectivi si care pot produce o nedezvoltare

structural-functionala a scoartei din cauza suprimarii aporului de stimuli la

acest nivel;

• teoria integrata – aceasta teorie este sustinuta de C. Paunescu si explica

deficienta mintala ca o patologie de organizare si dezvoltare a structurilor

mintale si a personalitatii în ansamblul ei.

Au existat mai multe forme de clasificare a deficientelor mintale, în functie de

diferite criterii sau pozitii ale specialistilor cu privire la gradul de recuperare-educare a

tipului de deficienta identificat în rândul subiectilor de vârsta scolara.

O prima clasificare generala, întâlnita în multe lucrari de psihologie, are în vedere

valoarea coeficientului de inteligenta:

- deficienta mintala profunda sau grava – IQ=0-20;

- deficienta mintala severa sau mijlocie – IQ=20-35/40;

- deficienta mintala moderata – IQ=35/40-50/55;

- deficienta mintala usoara – IQ=50/55-75;

- intelectul de limita sau liminar – IQ=75-85.

În functie de codificarea medicala a deficientelor mintale, putem opera urmatoarele

clasificari:

a) codificarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii:

- IQ=50-70 – întârziere (înapoiere) mintala usoara, debilitate mintala.