Crima cu substrat sexual

Ne referim la aceste două realități psihologice(agresivitate si frustrare) deoarece, în mare parte, specialiștii din domeniu le consideră a fi principalele cauze ale comportamentului omucidar.

Agresivitatea este descrisă ca fiind ”o dispoziție permanentă a individului în a se angaja în conduite de agresiune reale sau fantasmatice”.

Astfel, se poate vorbi despre două tipuri de agresivitate:

agresivitate malignă, distructivă;

agresivitate benignă, în care combativitatea se exprimă prin competiție, creativitate

Agresivitatea stă la baza majorității comportamentelor de tip omucidar.

Teoria despre instinct-Conform acestei teorii agresivitatea este un instinct spontan.În organism se manifestă o continuă încărcare cu energii negative, agresive. Acest comportament agresiv nu se manifestă în orice circumstanțe. Descărcarea energiilor negative de tip agresiv depinde în mare măsură de factori exteriori declanșatori. O dată cu acumularea tensiunii negative și cu lipsa de satisfacere a instinctului, organismul caută conștient sau inconștient un stimul declanșator.

Teoria despre frustrare - agresivitate(Dollar / Bergovich)

Agresivitatea presupune întotdeauna o frustrare. Frustrarea înseamnă o întrerupere a unui anumit scop. Frustrarea conduce la anumite reacții, dintre care cea mai importantă este agresivitatea.Acumulările stărilor de agresivitate la deținuți pot fi asemuite cu acumulările de gaze dintr-o mină, iar atunci când se atinge situația critică ajungându-se până la revolta penitenciară.

Toate revoltele penitenciare se soldează cu mutilați, împușcați sau cu ostatici atunci când se realizează heteroagresivitatea. Dar tot datorită stărilor de frustrare, deținuții se întorc asupra propriilor lor persoane, fapt care conduce la automutilări, tendințe suicidale,

suicid reușit ș.a.m.d.

Tendința crescută a agresivității depinde de violența stărilor de frustrare. Cu cât situațiile frustrante cu care se confruntă individul suntmai numeroase și de o intensitate mai mare, cu atât tendința agresivă este mai puternică.

Teoria învățării

Autorii consideră că agresivitatea nu este o trăsătură de caracter înnăscută, ci una dobândită în relațiile cu mediul. Agresivitatea este deci o atitudine socială care se poate și schimba. Învățarea se realizează prin imitație, observare sau experiență personală în urma succeselor sau eșecurilor. Este vorba deci despre contextul în care se formează individul: imită comportamentele pe care le-a văzut în familie, în gașca de cartier, în cercul de prieteni, la școală ș.a.m.d. Toate aceste prilejuri de interiorizare a comportamentelor agresive îl vor face să fie apt să-și exteriorizeze agresivitatea învățată.

Cu cât un individ are acțiuni agresive mai multe, cu cât vor avea mai mult succes, cu atât va exista o mai mare probabilitate ca și în viitor el să acționeze în mod identic. Așa se formează, de exemplu, tâlharii, ca mod de operare îndreptat spre profit.

CRIMA ÎN SERIE

Se definește ca reprezentând omuciderea de victime disparate în timp de la zile, săptămâni sau chiar luni între ele, comise cu relativ același mod de operare și de către același autor, în funcție de determinările pulsionale imprevizibile ale dicteului său genetic, activate conjunctural.

Înțelegerea motivației criminale și mai ales orientarea predictivă conferă o importanță de excepție identificării amprentei psihocomportamentale a criminalului (o mare parte a efortului trebuie canalizată spre înțelegerea comportamentului acestuia).