Dezvoltarea conștiinței morale la copii și adolescenți

Comportamentul moral al unei persoane este mediat de relatiile pe care le stabileste cu valorile morale existente in grupul social, in societatea din care face parte, de calitatea relatiilor care se stabilesc intre el si ceilalti.

Judecata morala presupune evaluarea si autoevaluarea unor comportamente si situatii prin raportarea lor la cerintele morale impuse de societate. Ea se formeaza prin invatarea sociala si insusirea critica a modelelor de conduita promovate de societate. Dezvoltarea morala este un proces activ de organizare a experientei in structuri cu semnificatie crescinda, prin care valorile morale sunt vazute dintr-o perspectiva noua.

Problemele cele mai importante ale moralei sunt: modul in care se dezvolta in viata standardele interiorizate cu privire la bine si rau; cum se dezvolta judecata morala; cum se formeaza deprinderile de autocontrol.

Educatia morala are ca scop formarea profilului moral al personalitatii si al comportamentului socio - moral al omului. Ea este realizata in principal de catre mediul familial si scolar.

Cunostintele morale sunt reprezentate de concepte si principii ale democratiei, de patriotism, de umanism, de disciplina constienta, de dragoste fata de mediu. Ele se bazeaza pe principiul cooperarii, al respectului reciproc, al comportarii civilizate. Pe baza cunostintelor morale se formeaza convingerile si sentimentele morale proprii. Acestea presupun transformarea notiunilor si normelor morale in trairi inalte, demne, care sa se focalizeze in jurul binelui, avind la baza imbinarea dintre trairea afectiva si ratiune.

Educatia are o latura afectiva si o latura instructiva. Cea afectiva care are un rol important in determinarea vointei in plan moral. Cea instructiva se refera la ceea ce trebuie spus copilului pentru a-l ajuta sa deosebeasca binele de rau , pentru a cunoaste continutul notiunii morale. Primul pas in educatia morala il constituie lamurirea valorilor morale, iar al doilea presupune transformarea acestora in deprinderi practice, care se realizeaza prin practicarea lor repetata.

Prima etapa a dezvoltarii morale a unui copil trebuie realizata de catre parinti, ei reprezentand pentru copii prima si cea mai importanta autoritate morala. De aceea primul comportament moral-social al copilului se realizeaza prin imitare. Aceasta etapa se desfasoara in primii 7 ani de viata, favorizandu-se socializarea primara. In aceasta prima instanta a socializarii, reprezentata de familie, copilul deprinde notiuni cu privire la: datorie, responsabilitate, interdictie.

A doua treapta in educarea morala o reprezinta scoala. Pentru o buna insusire a valorilor morale este nevoie de implicarea invatatoarei in formarea etica a elevului. Aceasta va imparti copii in doua tabere: cei cu fundament moral primit in familie si cei care nu l-au primit in familie. Totodata ea va trebui sa realizeze o adevarata „tabla de valori morale”, bine argumentate, in care copii sa gasesca mereu un fundament serios. Pentru a determina un copil sa actioneze moral trebuie actionat nu doar asupra judecatii ci si asupra inimii lui. Aici intervine educatia afectiva, care nu se poate realiza fara o atitudine afectiva corespunzatoare din partea parintilor si educatorilor. Nu-l putem indruma pe copil spre bunatate, mila, fara a le arata prin propria noastra atitudine exact aceste sentimente. Aceasta etapa, a socializarii secundare se leaga de diviziunea sociala a muncii si de repartitia sociala a cunostintelor, capacitatilor si aptitudinilor.

Aceste doua etape determina de fapt formarea conceptiei despre lume si viata, prima exprimand o imagine despre lume, inteleasa ca simpla insumare a rezultatelor observarii, iar cea de-a doua fiind un fel de a privi lumea, in mod activ, centrandu-se pe om, pe aspiratiile si exigentele lui axiologice.

Desi gindirea morala incepe sa se formeze inca din copilarie, ea se consolideaza si se manifesta pe deplin incepind cu perioada marii adolescente, de la 14 la 20 de ani, cand se realizeaza, o conceptualizare ampla, iar adolescentul este atras de sesizarea atributelor esentiale ale conceptelor, de cerintele de sistematizare si schematizare. La aceasta varsta se accentueaza si tendinta de filozofare. In perioada adolescentei prelungite, dupa 20 de ani, desi aceasta tendinta ramane inca evidenta, are loc o crestere a reversibilitatii de control si intarirea bazei de informatie privind validitatea conceptelor. A treia insusire care se modifica in mod evident odata cu varsta este statutul conceptelor. Aceasta este una dintre insusirile cele mai importante, deoarece se refera la claritatea, exactitatea si stabilitatea de folosire a conceptului in acte de gindire. Statutul conceptului se refera la pozitia lui in cadrul domeniului stiintific din care face parte, in structura stiintei ajunsa la un anumit nivel de dezvoltare. Aceasta foarte mare disponibilitate a informatiei stocate in memorie, ce se realizeaza de la aceasta varsta, permite creearea unui nivel de control logic si o coerenta a intregului plan al gindirii. Adolescentul devine constient ca exista o coerenta a evolutiei vietii sociale si este interesat tot mai profund de aceasta.