Factorii dezvoltării personalității pe parcursul vieții

Motto: “ Autocunoasterea este importanta pentru om si personalitatea sa, dar totodata si acceptarea insusi, “de a te simti bine in pielea ta”.

Unul dintre conceptele cele mai importante si mai controversate ale psihologiei si stiintelor educatiei este conceptul de personalitate.Perspectiva teoretica cu cea mai larga sustinere este astfel cea structural interactionista care considera ca principalele componente psihologice ale personalitatii umane, componente aflate intr-o complexa relatie de determinare reciproca, sunt temperamentul, caracterul si creativitatea.

Personalitatea functioneaza ca un sistem, adica nu este o entitate incremenita, ci este vie, dinamica.

Ca sistem personalitatea este foarte complexa pentru ca include foarte multe componente intre care sunt numeroase si diferite relatii, se dezvolta in timp, adica de-a lungul vietii, atingand un varf de maturizare la tinerete si mai ales la varsta adulta, este deschisa la relatiile socio-culturala, acest fapt asigurandu-i atat conditiile de dezvoltare cat si de mentinere a sanatatii psihice.Se stie ca izolarea de ceilalti oameni produce mari perturbari ale vietii psihice si personalitatii.

Prin dezvoltare, in general, se intelege un proces complex de trecere de la inferior la superior, de la simplu la complex, de la vechi la nou, printr-o succesiune de etape, de stadii,fiecare etapa reprezentand o unitate functionala mai mult sau mai putin inchegata, cu un specific calitativ propriu.

Dezvoltarea personalitatii se realizeaza in etape: unii autori pun accent pe importanta mediului social ( familie, scoala, prieteni) iar altii considera personalitatea ca fiind constituita din componente indiferente in mediul in care ne dezvoltam.Fiecare personalitate dezvolta comportamente conforme cu un anumit rol-status: de copil sau de parinte, de elev sau de profesor.

Personalitatea nu se dezvolta prin simplu proces de crestere si maturizare, nici prin ascultare pasiva a sfaturilor si indemnurilor, ci in proceseul activitatii, in care se formeaza priceperi, deprinderi si caracterul.

Dezvoltarea personalitatii se manifesta prin incorporarea si constituirea de noi conduite si atitudini care permit adaptarea activa la cerintele mediului natural si socio-cultural.

Ereditatea provine din cuvantul latin „heres”, poate fi definita ca insusirea fundamentala a materiei vii de a transmite de la o generatie la alta, sub forma codului genetic, mesajele de specificitate ale speciei, grupului si individului( A.Cosmovici, L.Iacob, 1999). Ea isi pune amprenta asupra intregii deveniri umane, nu intr-un mod independent ci in corelatie cu factorii externi.

Mediul cuprinde ansamblu elementelor naturale, sociale, culturale ce ne inconjuara si cu care omul este in interactiune permanenta, pe tot parcursul vietii sale.

Se distinge existenta a doua planuri majore in care factorii de mediu actioneaza asupra individului: planul factorilor natural-geografici si planul factorilor de ordin social.

In randul factorilor natural-geografici includem relieful, clima, temperatura, iar in factorii de ordin social includem, alaturi de educatie, familia, grupul de prieteni, contextul cultural al existentei individului si sistemul relatiilor sociale.

Ereditatea si meiul, intr-o interactiune si unitate perfecta, promoveaza necontenit dezvotarea omului, dar nu la modul spontan, ci intr-o structura cu functie noua, constienta, un factor nou in formarea omului – educatia.

Din aceasta perspectiva putem afirma ca educatia controleaza si organizeaza influentele mediului asupra individului, adaptandu- le la particularitatile de varsta si individuale ale acestuia.Educatia face legatura si medieaza intre potentialitatea de dezvoltare, propusa de ereditate si oferta de posibilitati ale mediului.

Fara a nega importanta factorilor ereditari si de mediu, suntem totusi indreptatiti sa afirmam ca educatia, care include un sistem complex de actiuni si influente de natura formativa si informativa, are un rol major in dezvoltarea psihica si in formarea personalitatii umane.

Dezvoltarea psihica este rezultatul interactiunii complexe ereditate-mediu-educatie.Educatiei ii revine rolul conducator in formarea si dezvoltarea personalitatii, deoarece organizeaza intr-o maniera optima inflentele factorilor de mediu si, in acelasi timp, depisteaza predispozitile ereditare, le diferentieaza.

Pentru a intelege omul, asa cum este el, cu dorintele si cu aspiratile lui, cu posibilitatile si dificultatile incercate, cu proiectele si realizarile, cu gandurile si visele, cu manifestarile sale zilnice, trebuie sa-I descifram personalitatea.Numai prin referirea la personalitate putem intelege omul sa-si optimizeze viata, si sa o traiasca fericit. Numai omul are personalitate si pe masura ce ea apare si se dezvolta produce urmatoarele efecte asupra manifestarilor acestuia:

- stabilizeaza conduitele;

- le directioneaza unitar;

- asigura consensul gandului cu fapta, a proiectelor cu realizarea;

- le face sa fie adaptate la conditiile prezente dar si la cele viitoare;

- valorifica toate posibilitatile si capacitatile omului;

Natura bio-psiho-sociala,asigurand unui individ buna adaptare originala la mediul natural si social. O astfel de personalitate si o gandire emotionala dezvoltata il poate ajuta pe individ sa se integreze mai usor in societatea sa ,sa se socializeze, dar sis a se descurce in orice situatie si orice ipostaza ceea ce duce la valorizarea , afirmarea sa.