Instalarea dependenței

Drogul este o substanta solida, lichida sau gazoasa, a carei folosinta se transforma in obicei si care afecteaza direct functionarea sistemului nervos, schimba dispozitia, perceptia si/sau starea de constiinta. Drogul modifica sentimentele, dispozitia si gandirea si dauneaza grav sanatatii. Cuvantul drog are o etimologie controversata, dupa Jenica Dragan , cuvantul ar putea proveni din persana: droa = miros aromat, sau din ebraica: droog = substanta uscata.

Toxicomanul este persoana care consuma droguri in mod repetat, pentru a obtine o anumita stare.

Supradoza inseamna administrarea unei cantitati de drog mai mare decat poate suporta organismul consumatorului si poate provoca moartea acestuia.

1. Clasificarea drogurilor

In functie de efectul lor asupra sistemului nervos central, drogurile se impart in urmatoarele categorii:

a. psiholeptice (sau inhibitoare ale SNC):

- opiacee (opiu, morfina, heroina, codeina);

- tranchilizante, anxiolitice (benzodiazepine);

- barbiturice;

- inhalante (solventi, gaze volatile);

- alcool.

b. psihoanaleptice (sau stimulatoare ale SNC):

- cocaina;

- amfetamine;

- produse pe baza de cofeina, teina;

- nicotina.

c. psihodisleptice (sau psihedelicele. care produc modificari psihice, indeosebi in sfera cognitiva si perceptuala):

- derivate de cannabis (hasis, marihuana);

- halucinogene (mescalina, psilocybina, LSD, Ecstasy);

- anticolinergice.

Clasificarea drogurilor in functie de posibilele lor riscuri manifestate la nivel individual sau social face distinctia intre droguri usoare (hasis, halucinogene) si droguri tari (cocaina, heroina).

2. Profilul psihologic al consumatorului de droguri:

Numeroase studii realizate in ultimele decenii au incercat sa lamureasca originile si evolutia consumului abuziv de droguri, felul in care problema apare si se dezvolta. S-au identificat factori care diferentiaza intre persoanele care recurg si cele care nu recurg la droguri. Factorii asociati cu un potential crescut de consum sunt numiti factori de risc, iar cei asociati cu scaderea acestui potential sunt denumiti factori protectori. Cercetarile au demonstrat existenta unui numar mare de factori de risc in ceea ce priveste abuzul de droguri, acestia fiind corelati cu aspecte personale, familiale sau scolare.

Fiecare persoana este in interactiune pe de o parte cu familia sa (microsocietate ce poseda regulile sale de functionare) si pe de alta parte cu societatea (ansamblul unei populatii ce are reguli culturale, economice, juridice si o functionare de masa). Unii din acesti factori familiali si sociali vor interfera cu structura psihica a individului. Exista unele caracteristici ale familiilor toxicomanilor: expresii arhaice ale conflictelor intrafamiliale; o frecventa mai mare a conduitelor de intoxicare; practici prelungite de educare de catre „mame simbiotice"; preponderenta temei mortii si existenta deceselor premature.

Presiunea grupului social si disponibilitatea drogului sunt factori determinanti majori in initierea si mentinerea consumului de droguri. In general, utilizarea tutunului, alcoolului si cannabisului precede uzul de cocaina si opioide. Acele persoane care incep sa consume drogurile cele mai dezaprobate social, cum ar fi heroina, provin din familii dezorganizate sau au o relationare deficitara cu parintii si prezinta adesea o stima de sine redusa. De asemenea, o proportie semnificativa din consumatorii de droguri intrunesc criteriile pentru tulburarea de personalitate de tip antisocial.

Conduitele adictive nu sunt rezultatul doar al actiunii factorilor externi subiectului (factori sociologici si potentialul adictiv al substantei), fara a avea si o legatura cu personalitatea lui. Pe de alta parte nu exista o „personalitate toxicomana" in sensul unei structuri univoce, dar exista un ansamblu de factori psihodinamici cu o importanta relativa in dobandirea dependentei. Unii toxicomani sunt caracterizati printr-o lipsa de autonomie, printr-o nevoie permanenta de o alta persoana care sa ia decizii in locul sau.

Scutcircuitul adictiv pe de o parte evita constientizarea conflictelor intra/extra psihice care stau la baza simptomelor nevrotice si a trasaturilor de caracter, iar pe de alta parte favorizeaza dezvoltarea unei conduite de actiune (consumul de drog), mai mult sau mai putin in mod constient. Toxicomanul recurge la drog pentru a-si anula tensiunea interna, secundara unei frustrari, unei deceptii, unei anxietati, depresii, in mod general pentru a-si anula o senzatie dezagreabila. Drogul tinde sa se substituie mecanismelor defensive nevrotice obisnuite: refularea, denegarea, izolarea; de aceea drogul, pentru toxicoman, reprezinta o necesitate, o nevoie si nu doar o dorinta, situandu-se in registrul narcisic. Aceasta lipsa de autonomie rezulta din esecul interiorizarii precoce ce corespunde primului proces de separare - individualizare care apare in cursul primilor trei ani de viata. Prezenta riscului face parte integranta din conduita toxicomanului, risc cunoscut, dar negat. Cautarea unor senzatii noi reprezinta un element predispozant major in initierea consumului de drog. Marvin Zuckermann a realizat o scala a cautarii senzatiilor noi, scala alcatuita dintr-un factor general si patru factori specifici (cautarea pericolului, a aventurii, dezinhibitia, susceptibilitatea la plictiseala, cautatea experientelor). Tonalitatea emotionala mare determinata de substantele psihoactive favorizeaza repetarea consumului. Jean Ades afirma ca aceasta cautare a senzatiilor este numitorul comun a mai multor trasaturi de personalitate (impulsivitate, labilitate emotionala). El a propus un model etiopatogenic al comportamentului adictiv, comportament care ar avea valoarea unei conduite adaptative, care ar modula la un nivel redus activarea corticala.

In motivatia pentru initierea consumului de drog, in dependenta si in recadere dupa o perioada de abstinenta sunt implicati si factori psihopatologici. Unii consumatori au mari dificultati in a diferentia si a descrie ceea ce simt (sentimente), dificultate numita alexitimie. Pe de alta parte, atat din punct de vedere farmacologic, cat si simbolic, utilizarea drogului ii ajuta pe toxicomani in controlul ego-ului asupra actelor, astfel drogul putand fi privit ca o forma de automedicatie

3. Dependenta de droguri

Dependenta este o stare de intoxicatie cronica, caracterizata prin necesitatea stringenta de folosire a unor substante toxice sau medicamente.

Dependenta - definitie OMS: starea fizica sau psihica ce rezulta din interactiunea unui organism cu o substanta, caracterizata prin modificari de comportament si alte reactii, insotite intotdeauna de nevoia de a lua substanta in mod continuu sau periodic, pentru a-i resimti efectele psihice si pentru a evita suferintele.

O alta definitie priveste dependenta ca fiind o situatie de subjugare a unui individ fata de administrarea unui drog, intreruperea acesteia din urma antrenand o stare de rau psihic, chiar si fizic, care determina subiectul sa isi continue consumul.