Liderismul - Fenomen Psihosocial de Grup

REZUMAT

Liderismul este un fenomen care apare ori de câte ori anumite vieţuitoare se reunesc într-un număr mai mare sau mai mic şi acceptă în mod instinctiv autoritatea unui şef. Rolul şi importanţa conducătorului reprezintă elemente esenţiale ce ne ajută să înţelegem modul de organizare al societăţii.

Indivizii ce compun o mulţime au nevoie să trăiască cu iluzia că sunt iubiţi în mod egal şi îndreptăţiţi de către conducător, în schimb acesta nu simte nevoia să fie iubit de nimeni, el fiind înzestrat cu o natură de stăpân şi cu un narcisism absolut, sigur de sine şi independent.

Analizând două cazuri ale unor lideri carismatici (Corneliu Vadim Tudor şi Adolf Hitler), am remarcat faptul că pentru a fi un bun conducător este necesar să deţii numeroase calităţi (carismă, putere de convingere, calităţi oratorice, etc).

1. INTRODUCERE

Prin această lucrare urmăresc să analizez liderismul, ca fenomen psihosocial de grup. Având la bază o serie de surse bibliografice prezentate în finalul referatului, scopul meu este acela de a caracteriza şi defini acest fenomen din perspectiva mai multor autori.

Conducătoul unui grup apare ori de câte ori anumite vieţuitoare se reunesc într-un număr mai mare sau mai mic - indiferent dacă e vorba de o turmă de animale sau de o mulţime de oameni - şi acceptă în mod instinctiv autoritatea unui şef. Aşadar, liderismul este strâns legat de existenţa unei mulţimi (grup) de vieţuitoare. Mulţimea este deci o turmă ascultătoare, incapabilă să trăiască fără stăpâni; ea are o asemenea nevoie de a asculta de cineva încât s-ar supune instinctiv oricărui individ ce se erijează în şeful său.

Dacă mulţimea are trebuinţă de un conducător, acesta din urmă trebuie să prezinte anumite trăsături personale. Care sunt aceste trăsături- El însuşi trebuie să fie animat de credinţa profundă într-o idee pentru a putea face ca mulţimea să devină fascinată de aceeaşi credinţă; să posede o voinţă puternică, capabilă de a se impune, pe care mulţimea lipsită de voinţă să o poată prelua.

Le Bon afirmă că există mai multe feluri de conducători în funcţie de tipul de prestigiu dobândit de aceştia (natural şi artificial) şi în funcţie de mijloacele prin care acţionează asupra mulţimii. Cauza influenţei pe care conducătorii o exercită asupra mulţimii constă în ideile de care conducătorii înşişi sunt fascinaţi.

Acestor idei, precum şi conducătorilor care le propagă, Le Bon le atribuie o forţă misterioasă, irezistibilă, denumită de el "prestigiu". Prestigiul este un fel de fascinaţie pe care un individ, o operă sau o idee o exercită asupra spiritului nostru. Această fascinaţie paralizează toate facultăţile critice, umplând sufletul nostru de uimire şi respect. Sentimentele astfel provocate sunt inexplicabile ca toate sentimentele, dar probabil ele au aceeaşi natură ca şi sugestia suferită de cineva în timpul hipnozei.

Le Bon distinge un prestigiu artificial şi unul personal. Primul este conferit oamenilor de numele, bogăţia, vaza de care se bucură, iar concepţiilor despre viaţă, operelor de artă, de către tradiţie. Deoarece în toate cazurile prestigiul artificial îşi are originea în trecut, el ne va ajuta puţin în înţelegerea acestei influenţe enigmatice. Prestigiul personal este doar apanajul câtorva persoane care, ca urmare a acestui fapt, se impun în calitate de şefi, ei fiind ascultaţi de ceilalţi, care sunt cuprinşi de o vrajă magnetică. Totuşi, orice prestigiu depinde, de asemenea de succes şi dispare ca urmare a unor insuccese repetate.

Prestigiul poate apărea numai în cadrul unui grup, deoarece o singură persoană izolată de grup nu mai are nevoie de lider, aceasta devenind ea însăşi un conducător pentru propria persoană. Pentru a sublinia importanţa grupului în vederea apariţiei şi dezvoltării prestigiului, M. Sherif subliniază că : "Un grup este o unitate socială constând dintr-un numărde indivizi, care se găsesc unii cu alţii în relaţii cu rol şi status (de lider sau subordonat), stabilite după o perioadă de timp, şi care posedă un set de valori sau norme ce reglementează comportarea reciprocă, cel puţin în probleme ce privesc grupul"