Limbajul Mimico-Gestual

Introducere

Priviţi în jurul dumneavoastră şi veţi vedea că puteţi să învăţaţi să ascultaţi cu ochii. Puteţi să comunicaţi în foarte multe feluri fără să vă folosiţi vocea. Mişcaţi capul „sus-jos” ceea ce înseamnă “da”. Scuturaţi capul ceea ce înseamnă “nu”. Ridicaţi din umeri şi înseamnă “nu ştiu”.

Uneori, când este foarte important să fie linişte, dar nu puteţi să solicitaţi acest lucru cu voce tare, indicaţi printr-un gest.

Ce faceţi dacă nu puteţi să-i răspundeţi cuiva cu voce tare la o întrebare, spre exemplu, “Unde este…?”. Indicaţi direcţia cu degetul sau cu capul. Uneori indicăm cu mâna şi în timp ce vorbim: “Este acolo!”.

Expresia facială este o altă modalitate de a comunica. Gândiţi-vă cât de multe se pot exprima prin intermediul expresiilor faciale. Un zâmbet, o încruntare, fiecare spune altceva.

Folosim gesturi şi expresii faciale zilnic, uneori separat, alteori împreună cu vorbirea, pentru a împărtăşi idei şi sentimente şi pentru a comunica. Dar, de cele mai multe ori, de bază sunt cuvintele.

Reguli pentru folosirea limbajul dactil românesc:

1. Ţineţi mâna la nivelul umărului.

2. Ţineţi mâna cu palma înspre exterior.

3. Faceţi literele cu grijă.

4. Nu mişcaţi mâna când vă pregătiţi pentru poziţia următoare. Vă puteţi ajuta plasând arătătorul celeilalte mâini pe încheietura mâinii cu care gesticulaţi.

5. Executaţi fiecare literă în acelaşi loc. Nu vă deplasaţi mâna spre dreapta pentru fiecare literă. Dacă dactilaţi un cuvânt ce conţine o literă dublă cum ar fi de exemplu “înnoptat”, sau “alee” faceţi a doua literă puţin mai la dreapta.

Cum puteţi ajuta o persoană surdă să vadă ceea ce-i spuneţi?

- Fiţi siguri că faţa şi buzele vă sunt luminate bine.

- Asiguraţi-vă că persoana deficientă de auz se uită la dumneavoastră.

- Fiţi siguri că nu vă acoperiţi gura cu mâinile.

- Vorbiţi natural, nu exageraţi mişcările gurii, nu vorbiţi prea încet sau prea tare.

- Folosiţi gesturi şi expresii faciale.

- Dacă ştiţi câteva semne, folosiţi-le.

- Fiţi calmi.

- Fiţi dumneavoastră înşivă.

Limbajul mimico-gestual

În ultima vreme s-a acordat o atenţie mai mare gesturilor în procesul de invăţămant special, întrucât folosirea numai a limbajului oral s-a dovedit a fi insuficientă, mai ales în primii ani de instruire a copilului surd. Nu credem că mai este cazul să subliniem marea importanţă a “băii de limbaj” pentru dezvoltarea psihică a copilului preşcolar. Unele cercetări evidenţiază faptul că în cazul în care copiii surzi sunt lipsiţi de timpuriu de “baia de limbaj” gestual în primii ani de viaţă, ei nu pot să-şi dezvolte în mod sistematic un limbaj care să le permită o bună dezvoltare a funcţiilor de cunoaştere şi comunicare.

Din unele cercetări rezultă că stadiile de achiziţie ale limbajului gestual sunt aproximativ aceleaşi ca şi stadiile achiziţiei limbajului oral. Prin urmare, copilul surd îşi dezvoltă limbajul gestual în acelaşi mod şi în aceeaşi perioadă optimă de timp în care copilul auzitor îşi dezvoltă limbajul verbal. Desigur, condiţia esenţială a acestei dezvoltări este ca fiecare formă de limbaj să fie stimulată cu un instrument adecvat. Deoarece până în jurul vârstei de patru ani este ineficientă folosirea limbajului verbal cu copilul surd, acesta este în pericol să devină şi un handicapat socio-cultural şi intelectual , dacă cei din jurul său (părinţi, rude apropiate etc.) nu folosesc un mijloc de comunicare cu el. Iar mijlocul cel mai util este limbajul gestual. Se recomandă, deci, ca părinţii auzitori să adopte modalitatea de comunicare gestuală cu copiii lor surzi, cel puţin în primii ani de viaţă, pentru a-i scoate din izolarea comunicativă în care trăiesc. Refuzând această soluţie, mai ales din dorinţa de a nu scoate în evidenţă că au un copil surd, aceşti părinţi pot să antreneze la copilul lor carenţe mult mai grave decât însăşi surditatea.