Neuropsihologia stării de somn

De multa vreme s-a pus intrebarea ‘Ce se petrece in creier ?’ In mare parte s-a ajuns la cunoasterea unor raspunsuri, dar e limpede ca el mai are inca multe taine pentru noi. Si daca pentru a avea raspunsuri trebuie sa existe mai intaiintrebari , ne-am intrebat Cum actioneaza creierul atunci cand ‘nu actioneaza’ , adica atunci cand se afla in starea de somn , dar pentru ca raspunsurile sa fie cat mai clare si mai corecte e nevoie de o foarte buna cunoastere a acestui fenomen fiziologic natural al animalelor superioare.

(Ca si stare in care se afla creierul)Lafel ca toate procesele efectuate de creier si somnul este o nevoie imperioasa a omului chiar daca in urma resimtirii acestei nevoi , nu totdeauna ea este satisfacuta datorita altor activitati ce intervin datorita modificarilor aparute in mediul fizic , familial sau social. Astfel alternanta dindre veghe si somn se impune pentru o viata normala pentru ca atat starea de veghe asigurata de activitatea substantei reticulate din trunchiul cerebral ce elibereaza noradrenalina , cat si starea de somn in care cantitatea de noradrenalina eliberata scade, anumiti nuclei din substanta reticulata eliberand o alta substanta, serotonina , cu efect opus noradrenalinei, sunt stari lafel de importante , privarea de somn vreme indelungata provocand evidente tulburari. Dupa Ed. Claparete rolul biologic al somnului ar fi preintampinarea oboselii exagerate , care ar putea sa duca la intarzierea si imbolnavirea sistemului nervos. Astfel starea de veghe trebuie intrerupta pentru a scadea excitabilitatea neuronilor solicitati continuu si fluxul senzorial al scoartei cerebrale pana la dezactivare. Trebuie luat in considerare si faptul ca somnul reprezinta un mecanism homeostatic in refacerea functiilor , avand un caracter bioritmic preventiv intrucat nu apare numai in urma uzurii functionale si a oboselii.

Mecanismele trecerii de la veghe la somn sunt mixte , dezvoltandu-se diferite opinii precum ce a lui Pieron si Legrande care in urma unui experiment facut pe caini au elaborat teoria hormonala , dupa care somnul ar fi declansat de toxinele ce se acumuleaza in organism, mai exact hipotoxinele. In schimb , in teoria neuronala I. P. Pavlov considera somnul ca fiind ‘o inhibitie a scoartei similara celei pe care o obtinea in laborator: fie prin lipsa de excitatie, ca forma pasiva a somnului , fie prin inhibarea intensa a unor reflexe conditionate , ca forma activa’. De la aceasta teorie a lui Pavlov , prin suprimarea miscarilor , scaderea impulsurilor kinestezice , la carte se adauga scaderea celor optice si acustice se reduce afluxul senzorial, fapt ce conduce la dezactivarea pasiva a sistemului reticulat activator ascendent , care actioneaza cumulativ , scazand tonusul cerebral. Sonmul nu se declansaza totusi prin simpla scadere a cantitatii stimulilor nervosi , in timpul somnului ritmul cardiac se diminueaza , se modifica temperatura corpului , presiunea arteriala scade , modificandu-se si unele caracteristici ale mediului intern precum glicemia , cantitatea sarurilor minerale si a hormonilor. Scoaterea din functiune a sistemului activator ascendent reprezinta factorul fundamental in intretinerea somnului , acest lucru impica in mod obligatoriu actiunea tonica a sistemului reticulat inhibator bulbar sau a altor circuite inhibatorii, care prin actiunea lor tonica contracareaza sistemul activator. Totodata in procesul de aparitie a somnului are loc o depresiune postactivatoare prin intreruperea brusca a unui bombardament neuronal ritmic.

Revenind la intrebarea ‘Cum actioneaza creierul atunci cand ‘nu actioneaza”, putem spune ca desi somnul reprezinta o stare de inactivitate destul de generala ce presupune ruperea contactului cu realitatea , in acest timp , in creier continua sa existe portiuni active prin care se pastreaza contactul cu realitatea, ele avand posibilitatea de a declansa oricand trezirea. Acest fenomen de trezire poate fi provocat atat prin stimulari indirecte , senzoriale , cat si prin stimulari directe , artificiale ale sistemelor activatoare , fiind conceput ca o intrare in actiune a sistemelor activatoatre, iar starea de somn ca un fenomen pasiv , ca o scoatere din functiune a acestor sisteme.

Dar pana la faza de trezire si implicit cea de somn are loc o prima etapa , cea de adormire. Pentru a adormi sunt necesare o serie de conditii favorizante care includ pe de-o parte ansamblul proceselor rezultate din programul zilnic individual , fiecare formandu-si o obisnuinta in a se culca la o anumita ora , iar pe de alta parte, reducerea progresiva a stimulilor extero si proprioceptori. De asemenea aparitia somnului consta si in modificarile chimice ce au loc in organism. Daca in starea de veghe substanta reticulata din trunchiul cerebral elibereaza noradrenalina , avand loc o serie de impulsuri nervoase ce trec de la receptorii periferici spre centrii superiori si de la etajele superioare spre organele de executie , in momentul in care decidem sa dormim activitatea substantei reticulate scade, eliberand din ce in ce mai putina noradrenalina. Exista insa si nuclei care secreta serotonina, o substanta cu efect opus noradrenalinei , ce activeaza asupra scoartei provocand starea de somn.

Odata cu descoperirea aparaturii moderne somnul a putut fi studiat in mod obiectiv prin detectarea si amplificarea undelor electrice emise de creier cu ajutorul electroencefalografului. Inregistrarile au aratat ca in timpul starii de veghe lungimile de unda difera fata de cele din timpul somnului , astfel undele beta cu 20Hz/s si cele gama cu 40Hz/s sunt caracteristice unei stari de activitate cerebrala , undele alfa cu 10Hz/s sunt caracteristice unei stari de veghe cu ochii inchisi, unei stari de relaxare , iar undele delta cu 2Hz/s caracerizeaza un somn profund , cu cat fregventa undelor este in scadere se observa aparitia starii de somn. Kleitman a constatat ca dupa aproximativ 0,5 – 25 secunde de la disparitia ritmului alfa are loc o scadere a tonusului muscular urmat de scaderea nivelului constiintei , fapt ce duce la aparitia starii de somn. In urma modificarilor aparute datorita trecerii de la starea de veghe la cea de somn majoritatea functiilor organismului se diminueaza , iar reactiile adaptative superioare scad treptat pana cand dispar , lafel si relatiile senzitivo-motorii cu mediul ambiant scad.