Pacient Psihosomatic

Trupul şi mintea sunt în egală măsură reşedinţa bunăstării sau a bolilor.

Ceea ce determină sănǎtatea şi armonia fiinţei umane

este interacţiunea lor armonioasă".

(fragment din înţelepciunea ayurvedică)

Fiecare fiinţa umană, fie că este sănătoasă sau bolnavă, este înzestrată cu trup şi minte. Tocmai de aceea, orice tulburare sau boală influenţează cu necesitate atât trupul, cât şi mintea. Cu zeci de ani în urmă medicina psihosomatică a devenit o disciplină ştiinţifică care a început să studieze relaţiile care există între aspectele biologice şi cele psihologice, corespunzătoare atât stării de sănătate, cât şi stării de boală a omului.

Cercetătorul Rene Dubos afirmă în mod semnificativ că: oricare ar fi factorii cauzatori şi manifestările sale fizice, aproape orice boală afectează atât corpul, cât şi mintea, iar aceste două aspecte sunt astfel legate, încât nu pot fi separate".

Efectele fiziologice ale emoţiilor

Limbajul popular este presărat cu multe expresii care evidenţiază legătura intimă dintre trup şi minte. Adeseori ne surprindem spunând că "vedem roşu în faţa ochilor", din cauza unei stări de furie sau că putem fi "orbiţi de furie". Alteori spunem că suntem "înţepeniţi de frică". Frecvent oamenii afirmă că "dragostea este oarbă". Alteori, fiind copleşiţi de trăirea iubirii, îi putem vorbi iubitului sau iubitei "cu voce tremurândă". În mod tradiţional, se consideră că inima este locul emoţiilor. În funcţie de natura bună sau rea a trăirilor emoţionale, cineva poate să simtă că "i se umple inima", atunci când simte bucurie, sau poate să sufere de "dureri de inimă" sau de "inimă zdrobită", atunci când este trist. Alteori, starea de frică poate face ca inima "sa urce in gât" sau "să se ducă in stomac". Tot din cauza fricii oamenii spun ca pot "paraliza" de frică. De asemenea, emoţiile se exprimă în mod relativ rapid la nivelul pielii. O tânără femeie se poate îmbujora de ruşine sau de stinghereală ori de indignare. Pielea poate reacţiona la frică printr-o transpiraţie excesivă sau prin apariţia unor mici pete roşii. Frica poate face de asemenea ca muşchii să se contracte. Se spune despre unii oameni abili că "intră pe sub pielea" altora. Celor cu o fire clocotitoare li se poate spune că "ard de nerăbdare să facă ceva". Unele tulburări emoţionale pot face ca "să ne tremure genunchii" sau "să ni se înmoaie picioarele" ori să determine "clănţănitul dinţilor". Alteori, într-o stare de stres, de încleştare interioară, poţi să "scrâşneşti din dinţi". Frica şi dezgustul determină adeseori uscarea gurii. Tocmai de aceea, se afirmă uneori că dezgustul şi frica pot să ne îmbolnăvească. Unii nu pot "înghiţi" o situaţie. Alţii simt "un nod în gât", "o greutate în piept" sau "un nod în stomac". Sentimentul interior de uşurare este comunicat în mod obişnuit prin expresia "mi s-a luat o greutate de pe inimă".

Schopenhauer spunea că: „Sănătatea nu reprezinăa totul, dar fără sănătate nimic nu contează.” Anticii gândeau idealul perfecţiunii umane ca echilibru armonios între facultaţile intelectuale şi cele ale corpului. Dacă trupul este bolnav, spiritul pierde din vigoare.

Corpul nostru este considerat de preoţii budişti un ulcior în care sălăşluieşte spiritul. În toate religiile, corpul este considerat sălaşul sufletului, puntea de legătură între sufletul nemuritor şi realitatea fizică, trecătoare. De aceea a avea grijă de sănătatea ta înseamnă să te preocupe modul în care îţi aduni forţele pentru a lupta împotriva bolilor. Conform dictonului mens sana in corpore sano se înţelege că sănătatea corpului se va reflecta automat şi asupra minţii. Acest lucru este valabil şi în sens invers: unei minţi sănătoase îi corespunde un corp sănătos. Deşi este greu de definit, sănătatea ar putea fi considerată în cele din urmă ca o stare de bine fizic, psihic şi social. Sănătatea îi conferă omului posibilitatea de a se opune cu eficienţă maximă factorilor patogeni şi factorilor de risc. Psihosomatica se adresează terapiei afecţiunilor cu componentă psihologică importantă, cunoscănd faptul că oamenii şi propriul lor stress produc 99% din boli, de la cele psihosomatice la cancer. Boala psihosomatică se crede că este produsă de mânia şi/sau vina reprimată. Corpul nostru eliberează diverse substanţe chimice, precum endorfinele, adrenalina, etc, iar atunci când emoţiile sunt suprimate şi nu există o eliberare în exterior, tristeţea şi vina duc la un numar impresionant de boli, datorită suprimării. Este cunoscut faptul că factorii psihosociali influenţează disfuncţiile gastro-intestinale, respectiv refluxul gastro-esofagian, ulcerul peptic şi sindromul de colon iritabil, modelul biopsihosocial fiind un pas înainte în studiul acestor afecţiuni.

Ce este psihosomatica ?

Psihosomatica este o ramură a ştiinţei aflată la graniţa dintre medicină, psihologie, sociologie şi antropologie, care se ocupă de studiul şi tratamentul bolilor cu dublă componentă: psihologică şi somatică, a bolilor somatice cu implicaţii psihologice, a bolilor psihologice cu implicaţii somatice, a aspectelor legate de somatizare, precum şi studiul interacţiunilor dintre minte, corp şi mediul social. Bolile cu componentă somatică şi psihologică, indiferent de succesiunea factorilor cauzali, poartă numele de boli psihosomatice. Atitudinile, credinţele şi ideile noastre au un rol semnificativ la nivel somatic, adică al corpului. Studiile arată de exemplu că persoanele care sunt satisfacute de viaţa lor au un risc de 1/10 de a se îmbolnăvi în comparaţie cu persoanele care au insatisfacţii cronice. Factorii emoţionali cu cel mai mare impact în apariţia bolilor sunt stressul şi suferinţa, mai ales dacă sunt insoţite de sentimentul singurataţii. Datorită descoperirii efectelor stării mentale/psihologice asupra sistemului imun s-a dezvoltat în secolul 20 si 21 o nouă ramură a fiziologiei: psihoneuroimunologia, care se ocupă tocmai de legatura dintre mintea umană şi sistemul imun. Stressul, suferinţa, emoţiile negative, anxietatea, teama, etc. afectează funcţiile fizologice ale organismului: frecvenţa respiratorie, frecvenţa cardiacă, filtrarea urinii, şi aşa mai departe. Psihofiziologia se ocupa de studiul acestor fenomene.