Paralelă între teoriile dezvoltării (Freud, Erikson, Kholberg, Piaget, Skinner, Bandura, Pavlov) - dezvoltarea umană prin prisma teoriilor dezvoltării

Dezvoltarea umană este studiată de către Psihologia dezvoltării. Aceasta ramură s-a format în timp, iar ca referință avem lucrările lui G. Stanley Hall, el fiind primul care aplică chestionare adresate părinților și profesorilor pentru a studia copii. El este fondatroul psihologiei dezvoltării copilului și adolescentului. (Golu, 2011)

Stadiile sunt părțile componente ale întregului proces de dezvoltare, iar caracteristica lor principala este faptul se întâmplă într-o anumită succesiune, iar ceea ce se dobândește la un anumit stadiu devine parte din individ și se va regăsii în următorul stadiu. (Sion, 2003). Definiția care o regăsim în manual de Psihologia dezvoltării subliniază că: “Stadiile sunt cumulative, iar trecerea de la un stadiu la altul este graduală, fiecare nou stadiu constituind o formă mai înaltă de funcționare a stadiului anterior.” (Sion, 2003)

În ceea ce privește principalele teorii ale dezvoltării umane sunt identificate mai multe variante de clasificări, printre care:

1. Teoriile învățării (Skinner, Pavlov, Watson, Thorndike, Bandura)

2. Teoriile psihodinamice (Freud, Erikson, Piaget)

3. Teoriile procesării informaționale

4. Teoria umanistă (Maslow, Rogers)

5. Teoriile cognitiviste (Piajet, Bruner)

6. Teoria dezvoltării psihomorale (Kohlber)

Teoria învățării, mai exact teoria învățării sociale ajunge să fie considerată principala modalitate de cercetare a dezvoltării copilului. La nivel general teoria învățării susține că: “oamenii nu sunt buni sau răi; oamenii reacționează și răspund mediului”. În aceeastă categorie regăsim experimentul lui Pavlov care sublinieaza conditionarea clasică unde printr-un mod repetitiv testează câinele cu mâncarea în timp ce aprinde becul, pentru ca la final, fie că avea mâncarea sau nu, reacția cățelului deja era formată doar la aprinderea becului.

Mai departea găsim condiționarea operantă a lui Skinner, în care el susține că un rol mai important îl are recompensarea sau influenta mediului cum o numea el și un alt aspect important după el, ar fi moștenirea genetică. Datorită faptul că majoritatea cercetărilor s-au făcut pe animale putem afirma că există anumite limitări în ceea ce privește aplicabilitate la nivel uman, însă avem confirmări că poate fnctiona foarte bine la la cei mici prin recompense de timp: dulciuri, jucării, alte materiale sau prin laude și evidențiere sociala. Un alt personaj de baza al teoriei învățării este Bandura care a căutat prin cercetările lui să afle ce anume “îi face pe copii să să dorească să imite comportamentul anumitor modele?” (Sion, 2003). Bandura susținea că ceea ce influențează învățarea este conștientizarea acțiunilor (succes/insucces), de unde ajustarea comportamentului în funcție de ele.

Teoriile psihodinamice au ca direcție de pornire teoriile lui Freud. Cea mai importată dintre ele este teoria psihosexuală care cuprinde 5 stadii ale plăcerii și încept cu: pornirea de a procreea și pornirea de a supraviețuii. În acest context apare pentru prima data termenul de “libido”, adică sursa enegiei pentru dorințele sexuale. (Sion 2003). Regăsim teoria psihosocială a lui Erikson, cu cele 8 stadii de criză ce trebuie rezolvate, comparativ cu cea a lui Freud care aveam 5 stadii. Piaget propune alte 4 stadii, unde primele două se sprapun cu cele întâlnite la Freud însă se regăsesc sub alte denumiri: