Pervers Psihosocial

„Ideea de perversiune ne duce cu gândul la unele practici obscure şi murdare, la răutate extremă şi sadism, la locuri întunecoase şi interzise, nefăcând parte din viaţa de zi cu zi. Totuşi, mici fapte şi intenţii perverse sunt o parte constantă din pesajul social. Există acte de sadism în oficiu atunci când cineva primeşte plăcere din disconfortul celorlalţi...” (Susan Long, The perverse organisation and its deadly sins, p.1)

„În fiecare scenariu pervers, traumatismul este convertit în triumf.” (Andre Sirota, Conduite perverse în grup, p. 179)

Prezentul studiu de caz va evidenţia o situaţie de rezonanţă perversă în grup şi anume în mijlocul unei echipe de 8 colaboratori, identificând actorii cheie şi scenariul pus în joc de către un pervers psihosocial, deasemenea, va trata probematica identificării şi intervenţiei într-o astfel de situaţie. Ca şi alte forme de psihoperversiune în grup, deriziunea, descrisă în acest studiu de caz, atestă complexitate dat fiind interdependeţa dintre actorii grupului implicaţi direct sau indirect, conştient sau inconştient, în situaţia de psihoperversiune perversă. Dificultatea intervenţiei şi reprimării unui act pervers rezultă din însăşi esenţa comportamentul perversului psihopervers : odată reprimat actul de psihoperversiune, acesta va reveni în forţă mai degrabă sau mai târziu, cu o mai mare intensitate şi cu o îndârjire mai mare.

În studiul de caz ce urmează a fi prezentat vom aborda deriziunea ca formă de rezonanţă perversă. Este vorba de o echipă din departamentul marketing, al unei companii din domeniul ingineriei şi consultanţei în informatică. Membrii echipei în număr de 8, au vârsta medie de 26 ani, au specialităţi de formare diferită : economie, programare, filologie.

Suntem la una din reuniunile de lucru săptămânale, domină o atmosferă mai puţin oficială, membrii par a fi destul de receptivi la ceea ce urmează, luând poziţii corespunzătoare acestei ocazii ceea ce denotă respect pentru această activitate. Alin, şeful echipei face o mică introducere, punctând subiectele ce urmează a fi discutate. Trecând la unul din subiectele anunţate, Alin vorbeşte despre rezultatele obţinute în ultima săptămână, recunoscând şi evaluând destul de pozitiv eforturile depuse de membrii echipei, enunţând că este mulţumit de nivelul atins. Atunci, o domnişoară, pe care o vom numi Ana, intervine, ca de obicei dealtfel, pe un ton vesel şi cu un zâmbet aproape sfidător, cu o replică precum că rezultatele într-adevăr sunt „fenomenale”. Toţi izbucnesc în râs. Şeful de echipă zâmbeşte şi el reluând firul expunerii sale. Dar, în timp ce expunerea acestuia continuă, din ce în ce mai des este presărat cu astfel de replici „inocete”, din partea Anei, care par a crea buna dispoziţie a membrilor grupului dar în care se citeşte de fiecare dată o încercare de a contrazice şi a pune la îndoială valoarea celor expuse. În plus, Ana mai este ajutată de Eliza, o altă domnişoară care mai adaugă câteodată vreo una - două expresii la glumele Anei. Echipa râde în fiecare dată şi se pare că atmosfera este destul de distinsă. Alin, şeful echipei, încearcă să revina la firul expunerii şi să reinstaleze atmosfera de lucru, însă tensiunea creşte, se stăpâneşte din ce în mai greu. Ana triumfă.

De fiecare dată atenţia grupului este distrasă de către pervesul nostru psihosocial, ceea ce submină din autoritatea şefului şi importanţa activităţii şi distruge firul logic al conversaţiei, scade puterea de concentrare şi spiritul de colaborare a membrilor echipei. Glumele devin fraze destul de depreciative şi chiar batjocuritoare. Ca un adevărat actor dedicat rolului său, Ana şi-a repetat de mai multe ori comportamentul său de persoană glumeaţă care ia în derâdere şi îşi bate joc, atât de normele şi obiectivele grupului luat în ansamblu, dar şi mai mult, în mod individual, de personalitatea victimei sale. Utilizând deriziunea, ea distruge, neatizează şi paralizează victima în persoana lui Alin, iar frazele sale ucigaşe adresate cu atâta măiestrie sub forma unor glume sunt asemenea unei palme peste obraz.