Probleme psihologice tipice ale vârstei preadolescenței și adolescenței

Adolescentul se situeaza la rascrucea unor profunde transformari biologice si de adaptare la un nou regim si statut in viata de familie,scolara si sociala.

Factori de solicitare din viata de fiecare zi au un rol in conduita adolescentului, acestia sunt: familia, scoala si viata sociala,in genere cu multitudinea lor de structuri si roluri.

Familia ca grup social de importanta nucleara,isi schimba in decursul dezvoltarii ei structura de protectie si tutela,felul de a-si realiza coeziunea, structura afectiunii libere care circula in interiorul ei si o caracterieaza,atitudinea fata de obligatiile si sarcinile fiecaruia din membrii ei,rolul insusi in viata fiecaruia.

In perioada in care copilul este mic,familia este mai clar orientata in functiile sale educative care in esenta se leaga mult si de satisfactia de trebuinte de elementarele transferuri de experienta cum ar fi aceea a mersului,a vorbirii si a manuirii utilitare a obiectelor.Cerintele fundamentale ale familiei fata de copii se leaga de creerea la acestia,prin atentie si ascultare,a intrumentarului de conduite care sa duca la autoservire in toate si la o buna integrare in programul familiei si al obligatiilor ei.Dupa ce copilul creste,functiile familiei se structureaza pe supravegherea felului in care tanarul se supune influentelor educativele ale scolii.Familia se axeaza pe o contributie mai mult in directia nuantarii afectivitatii si caracterul tanarului,pe intretinerea prestigiului de apartenenta si de insuflare,in structura idealurilor si aspriratiilor profesionale,a unei orientarii a acestora in conformitate cu dorintele comune sau separate ale parintilor.La nivelul claselor V-VIII,parintii traiesc inca relativ intens impreuna cu copii lor „nesansa” tinerilor la vreun raspuns frontal in clasa,peripetiile unei note mediocre luate in ziua precedenta etc.Parintii cunosc,din descrierile copiilor, exigentele ce caracterieaza pe fiecare profesor,eventualele lor capricii, fizionomia evolutiei mediilor la diferite materii etc. Pe de alta parte,parintii sunt atenti la reusita sociala a copiilor etc, la prieteniile si relatiile colegiale ale fiilor si ficelor lor,chiar la situatia sociala si de respectabilitatea a parintilor cu care sunt in relatii proprii lor copii.

Exista o atentie mai subtila a parintilor fata de dispozitia generala a fiilor si ficelor lor, indreptata spre conduita curenta a acestora din urma.In acest sens parintii suspecteaza momentele de indispozitie,voiciunea excesiva,conduitele indiferente sau opozante.Acestea din urma ii irita in mod deosebit.Exista pe acest plan un fel de model operativ al parintilor.Concordanta cu acest model constituie unul din factorii intimi ai adaptarii tinerilor in viata de familie. Modelul-ecran concentrat in solicitarile si evaluarile discrete ale parintilor poate fi partial,deloc sau total satisfacut.

Marea majoritate a parintilor se simt subordonati scolii in privinta atributilor educative.J.H Fisher,dezvolta argumente complexe privind faptul ca datorita industrializarii din ce in ce mai intense si a resorbirii femeilor in productie,are loc un fenomen lent,dar evident,de dezangajare a parintilor din munca educativa organizata si lasarea acestor sarcini pe seama scolii si colectivitatii,care dupa opinia autorului citat nu au intotdeauna numai efecte pozitive asupra dezvoltarii psihice.Se stie ca rolurile parintilor sunt usor diferentiate.Mama este aceea care intretine climatul de afectiune si supraveghere educativa.Rolul ei in constituirea climatului de atentie si tandrete din familie este esential.Ea este aceea care colaboreaza activ la realizarea sarcinilor scolare si extrascolare,la organizarea conditiilor generale de invatare acasa in primii ani de scoala.Ulterior supravegherea ei devine mai generala.Tatal este mai atras in problemele educative dupa intrarea tinerilor in pubertate apoi n adolescenta.Aspiratiile parintilor privind orientarea scolara si profesionala s-au schimbat simtitor in ultimii 10 ani.Aspiratia spre profesii intelectuale(medic,functionar,invatator) dominanta inainte cu 20 de ani a fost inlocuita cu aspiratia spre profesii tehnice (mecanice,electrotehnice).Tanarul cu personalitate in devenire si expansiune, constient de faptul ca pregatirea lui intelectuala este uneori egala sau chiar mai moderna si mai completa decat a parintilor sai,simte discret desprinderea de tutela cognitiva a acestora.Dezvoltarea debordanta a disponibilitatii afective ii alimenteaza spiritul de independenta.La acestea se adauga aspecte legate de constientizarea relativ tracasanta si instabila a intereselor profesionale,secundate de impresia ca posibilitatiile si disponibilitatiile pe care le descopera ii permit orice fel de aspiratii pe acest plan.Tanarul cauta forme de adaptare noi,forme care daca nu sunt gasite creeza momente de coliziuni si opozitii,uneori doar de nonconcordante de moment,privind ceea ce doreste el sa faca la un anumit moment dat.De aceea considera ca este deranjat fara rost,ori este intrerupt de catre parinte pentru a-i solicita ceva ce tanarului i se pare lipsit de importanta.Astfel de „sacaieli” marunte, creeaza atmosfera si alimenteaza opozabilitatea latenta a tanarului,dar si crisparea reactilor parintelui,care se considera frustrat de drepturile lui e a tutela conduitele copiilor pana la micile detalii.Asadar,terenul mediului familial se modifica dupa intrarea in adolescenta, creendu-se necesitatea unor noi forme de adaptare familiala.