Procesele psihice la bolnăvii de tuberculoză

Tuberculoza este o maladie provocata de un microb, bacilul Koch care afecteaza in principal plamanii dar poate afeta si alte organe (ganglioni,oase,meninge,rinichi etc).

Este una dintre cele mai vechi boli cunoscute, ea insotind umanitatea din cele mai vechi timpuri. Ftizia a fost intotdeauna o boala grava ce ducea de cele mai multe ori la moarte .Lupta cu boala se ducea cu odihna ,hrana buna, cura sanatoriala la munte si mai tarziu tehnici chirurgicale de colaps pulmonar. Descoperirea medicamentelor antituberculoase a schimbat radical evolutia acesteia care a devenit o simpla boala infectioasa, vindecabila. Robert Koch a fost cel care a descoperit bacilul care ii poarta numele pe 24 martie 1882.

Tuberculoza este intalnita la noi mai frecvent dect in alte tari europene: anual apar 130 de cazuri la 100.000 de locuitori, adica aproximativ 30.000 de bolnavi in toata tara. Tinerii barbati sunt cel mai frecvent afectati.

Netratata, tuberculoza nu se vindeca. Tratata tuberculoza este una dintre cele mai vindecabile boli infectioase. Cu cat tratamentul este inceput mai repede cu atat boala se vindeca cu mai putine sechele. Un bolnav de tuberculoza vindecat redevine un om normal, se poate reintegra social si isi poate continua viata de unde i-a intrerupt-o boala.

Tuberculoza este adsea privita ca o boala a mizeriei si de aceea multi bolnavi nu vor sa-si recunoasca boala. Le este teama ca vor fi evitati de colegi si prieteni si dati afara de la serviciu. Din pacate refuzul unora merge pana acolo ca refuza asistenta medicala, spitalizarea, tratamentul ceea ce ii transforma in adevarate “bombe biologice” pentru cei din jur. Tuberculoza nu mai este numai o problema personala celui bolnav, ci este o problema colectiva, fiind o boala contagioasa. Prin urmare, un om care s-a imbolnavit fara voia lui dar face tot ce poate ca sa se vindece trebuie privit cu compasiune si sprijin, iar unul care se stie bolnav dar refuza sa se trateze, trebuie incurajat sa se adreseze serviciilor medicale.

Aceasta boala nu trebuie privita cu dezgust, ci ca pe o problema serious cu cauze cunoscute, dar si cu solutii la indemana, care trebuie rezolvate.

In cazul bolilor pulmonare mai solicitante si cu caratcter cronic, ecoul pe plan psihic este mult mai puternic decat in cazul pneumopatiilor, respectiv al bolilor pulmonare mai putin solicitante.

Daca, in cazul pneumopatiilor obisnuite, nespecifice aceste reactii tin totusi de domeniul exceptiei, in pneumopatiile specifice de genul tuberculozei aceste reactii sunt foarte frecvente. Numerosi autori care s-au ocupat de acetste probleme semnaleaza reactii dintre cele mai variate.

Astfel marele clinician din prima jumatate a secolului trecut Theophile Hipocinte Laenec, constata ca suferintele tuberculoase duc la anumite “pasiuni triste”, la o stare de melancolie. Spre deosebire insa de bolnavii care reactioneaza in acest fel, sunt altii la care modificarile psihice se plaseaza la antipod, acestia acuzand stari de agitatie, in locul starilor de depresie, apoi atitudini teatrale, dramatizante, stari de isterie, ce culmineaza adeseori cu tendinte autodistructive.

Un alt autor, H Wittkover, a observant faptul ca familiile tuberculosilor se destrama frecvent, acest indice de disociere putand fiind intalnit intr-un procent ce merge pana la 60% din cazuri.

La randul sau, Benoit, semnaleaza la aceeasi categorie de bolnavi, modificari psihice cu caracter de-a dreptul paradoxal. Aceste moddificari constau in faptul ca bolnavii fac evidente eforturi pentru a-si accelera evolutia bolii, refuzand tratamentele prescrise sau mimand efectuarea lor.

Un alt cercetator, Jung semnaleaza aparitia unor tulburari ale afectivitatii. Bonneton a observant tot la tuberculosi aparita unui accentuat sentiment de dependenta si a nevoii de protectie, bolnavii din aceasta categorie dovedindu-se adeseori avizi de dragoste. Vanghenhaim, la randul sau este frapat de frecventele problem disciplinare pe care le ridica tuberculosii, probleme ce survin ca urmare a irascibiltatii si hipersensibilitatii care ii caracterizeaza si uneori ca urmare a spiritului de agresivitate.

Cercetatorii romani I. Alexandrescu, S. Blumenfeld si I. Volosievici au intreprins un studiu foarte amplu asupra reactivitatii psihologice a tuberculosului in fata bolii sale. Printre altele, acesti cercetatori fac largi incursiuni pe tema meditatiei filozofice ce caracterizeaza acesti bolnavi, pe tema anumitor caracteristici definitorii ale corespondentei lor, a jurnalelor lor intime ca si a productiilor lor artistice.

Cunoasterea personalitatii premorbide a tuberculosului prezinta o mare importanta (Dv, Dumbay, Hendriks,Ham, Wiliam, Menninger, Racemier si Pasche, Holme si Ripley,Merii si Friedman, Kastlin si Kooperstein etc.) (7), dar numai în contextul interrelatiilor sociale ale individului cu mediul la dife-

rite nivele (familial, psihosocial, institutional).