Psihopatologie infantilă și juvenilă

I. Introducere

Pentru a putea discuta despre orice lucru, trebuie să cunoşti în primul rând locul unde îşi are izvoarele, temelia şi abia apoi să vezi evoluţia / involuţia acestuia. Astfel, am considerat necesară definirea termenilor şi a noţiunilor care se vor utiliza pe parcursul lucrării, pentru a putea avea o imagine bine definită despre ceea ce înseamnă fiecare. Într-o definire sumară s-ar putea spune că lucrarea urmează să trateze conduita abătută de la regulile societăţii (de la normele şi valorile sociale) a tinerilor care nu au ajuns încă la vârsta majoratului.

În orice societate comportamentul deviant acoperă o mare varietate de tipuri, mergând de la comportamentul “excentric”, definit prin gesturi “insolite” dezordine comportamentală, până la comportamente disfuncţionale, aberante şi delincvente, înscrise în aria patologică a tulburărilor psihice. În funcţie de această varietate a comportamentelor J. Fichter face o distincţie între devianţa pozitivă, prin care individul se abate de la stereotipurile conformităţii şi adoptă creativ norme şi valori superioare şi devianţa negativă, care se caracterizează prin încălcarea şi refuzarea indicaţiilor normelor medii.

O altă distincţie în cadrul delincvenţei este cea operată de Edwin Lambert (1951), devianţa primară, în care autorul porneşte de la faptul că aproape orice persoană trece din când în când peste reguli, dar aceasta are un caracter temporar, astfel persoana rămânând una acceptată din punct de vedere social şi există devianţa secundară care apare la persoanele ce acceptă devianţa ca rol, fapt ce comportă consecinţe asupra identităţii sale sociale şi asupra conceptului de sine.

II. Categorii de conduite deviante

M. Cussen face o listă aproximativă în acest domeniu, împărţită în şapte categorii:

a. Infracţiunea şi delictele cuprinzând: omorurile, furtul, violul, delincvenţa juvenilă;

b. Suicidul;

c. Consumul de droguri, cu implicaţiile dezorganizate de factură psiho-socială;

d. Conduitele sexuale deviate (prostituţia, homosexualitatea, lesbianismul, pornografia);

e. Devianţele religioase care prin atitudini fanatice antrenează unele secte religioase, erezii, vrajitorii;

f. Bolile mentale şi handicapurile fizice au fost şi ele analizate din punctul de vedere al abaterii de la normele sociale;

g. Extremismul politic.

III. Conduitele deviante la adolescenţi

Delincvenţa formează una din speciile fenomenului de devianţă cu mari implicaţii pentru individ şi colectivitate. Dreptul penal dă o definiţie clară actului delincvenţial (infracţiuni) punând accent pe caracterul socialmente periculos al faptei şi pe vinovăţie în săvârşirea ei. Infracţiunea este o faptă care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi încriminată de legea penală. Raportarea la norme reprezintă mai mult un criteriu de „clasare”, întrucât nu explicitează cauzele comportamentului deviant, ci doar îl discriminează de comportamentul normal, socialmente acceptabil.

Menţionăm faptul că punctul de vedere juridic şi cel psihosocial în aprecierea devianţei sociale, inclusiv a fenomenului delincvenţial, nu se suprapun întocmai. Mira y Lopez arată că între concepţia juristului şi concepţia psihologului există de multe ori aceeaşi diferenţă de criterii pe care o întâlnim între familia unui bolnav şi medic.

La adolescent crima-omorul (art. 174 – 176 din Codul penal al României) este mai rară. În aceste cazuri rare, omorul din neglijenţă (culpă) este mai des întâlnită.

Cu implicaţii dintre cele mai grave, în tulburările de comportament, este furtul (art. 208 – 209 Cod penal). În ontogeneza timpurie, furtul se manifesta sub o formă incipientă, prin însuşirea forţată sau brutală a jucăriei partenerului pentru ca mai târziu să ia forma însuşirii obiectului dorit pe furiş, cu o nuanţă de laşitate. Studiile din domeniul psihologiei delincvenţei juvenile evidenţiază faptul că la baza majorităţii furturilor se află un sentiment de frustrare, cu pronunţate note de anxietate. Furtul efectuat în bandă îmbracă forme mai grave şi cu pronunţate note de teribilism (mai ales la tineri).