Sinestezia

Sinestezia (scris, de asemenea, synæsthesia sau synaesthesia, cu pluralul synesthesiae sau synaesthesiae), provine din greaca veche σύν (SYN), "împreună", şi αἴσθησις (aisthesis), "senzaţie" este o situatie neurologică în care stimularea senzorială sau cognitive duce la experienţele involuntare, automate într-o alta cale senzorială sau cognitivă. Oamenii care au asemenea experienţe sunt cunoscuti ca sinestezici.

Intr-o formă comună a sinesteziei, denumita si sinestezie grafem culoare, literele sau cifrele sunt percepute ca fiind in mod inerent colorate, in timp ce in personificările lingvistice ordinale numerele, zilele săptămânii si lunile anului evocă personalităti. În sinestezia spatială sau în sinestezia numerelor, numerele, lunile anului, zilele saptamanii provoacă locatii specifice in spatiiu (de exemplu 1940 poate fi mai departe decât 1950), sau pot avea o vedere tri dimensională a anului, ca o hartă. Un alt tip recent descoperit de sinestezie este sinestezia miscare –sunet, ea implica audierea sunetelor ca raspuns la miscărle vizuale.

Au fost raportate peste 60 de tipuri de sinetezie, si doar o parte au fost cercetate stiintific. chiar in acelasi tip perceptiile sinestezice variaza in intensitate, si oameniii variaza in gradul lor de constientizare a perceptiilor sinestezice pe care le au.

In timp ce metaforele incrucisate senzorial (de exemplu ”cămasa gălăgioasă”, sau ”vânt amar”)sunt descrise ca sinestezii, adevăratele sinestezii sunt neurologice si involuntare. Se estimează ca sinestezia ar putea fi regăsită la 1 din 23 de persoane într-o varietate a sa. (Cytowic R. E)

Sinestezia poate fi gasita in familie, dar modul de mostenire nu a fost determinat încă. Sinestezia este de asemenea raportata de către persoane aflate sub influenta drogurilor psihedelice, dupa un accident vascular cerebral, in timpul unei crize de epilepsie la nivelul lobului temopral, sau ca rezultat al surditătii sau al orbirii. Sinestezia care rezultă din astfel de evenimente non-genetice este denumita sinestezie accidentală, pentru a o distinge de formele mai comune de sinestezii congenitale mai comune. Sinestezia accidentală care implica droguri sau accidente cerebrale vasculare (dar nu si surditatea si orbirea) implică aparent legături senzoriale între sunet, vedere si atingere. Există putine cazuri bazate pe cultură, bazate pe învătare ca grafemele, lexemele zilele săptămânii sau lunile anului.

Deşi sinesteziei a fost subiect de investigaţie ştiinţifică intensivă în secolul al 19-lea şi începutul secolului 20, a fost abandonat în mare măsură de cercetarea ştiinţifică în mijlocul secolului 20, şi doar recent a fost redescoperit de cercetatori moderne

Cercetările psihologice au arătat că experientele sinestezice au consecinte comportamentale măsurabile în timp ce studiile de neuroimagistică au identificat diferente majore in modelele de activare a creierului. Multe persoane cu sinestezie utilizează experientele pe care le au, în munca lor creativă, si multe persoane non-sinestezice au dorit sa creeze opere de artă care să poată surprinde cum este să experimentezi sinestezia. Psihologi si neurologi studiază sinestezia nu numai pentru interesul inerent ci si pentru iluminările pe care le poate da în procesele cognitive si perceptive pe care sinestezicii si non-sinestezicii le au deopotrivă.

Desi sunt numite ”situatii neurologice” sinestezia nu apare in DSM-IV nici in clasificările ICD, deoarece de cele mai multe ori nu interferează cu functionarea normala de zi cu zi. Insă a apărut timp de multi ani în dictionarele medicale Dorland si Steadman. Într-adevăr in cele mai multe cazuri sinestezicii raportează experientele lor ca fiind neutre sau chiar plăcute. In cazul ”orbirii de culoare” sinestezia este o diferenta în experienta perceptivă, iar termenul ”neurologic” reflectă faptul că la baza perceptiei diferite stă creierul.

La început s-a considerat că experienta sinestezică este complet diferită de la un sinestezic la altul, dar recent cercetătorii au descoperit că există asemănări care stau la bază si pot fi observate cănd un număr mai mare de sinestezici sunt examinati împreună. De exemplu sinestezicii sunet-culoare au tendinta de a vedea culori mai deschise pentru sunete inalte, iar sinestezicii grafem-culoare au preferinte asemănătoare pentru culoarea fiecărei litere (de exemplu A tinde să fie rosu, O tinde să fie alb sau negru, S tinde să fie galben). Cu toate acestea, există un număr mare de tipuri de sinestezie, si în cadrul fiecărui tip, persoanele descriu diferite mecanisme de declansare a senzatiei si diferite intensităti ale acesteia. Această varietate demonstrează că încercarea de definire a sinesteziei in individualitate este dificilă, iar majoritatea sinestezicilor sunt complet constienti că experientele lor nu au nume. Cu toate acestea in ciuda diferentelor individuale, exista elemente comune care definesc experientele sinestezicilor.