Tipologia Comportamentelor Colective în Timpul Ciumei

1.Prezenta ciumei

Panica colectiva declansata de ciuma era la intervale mai mult sau mai putin mari , adica atunci cand asupra unui oras se abatea epidemia . Ciuma , „moartea neagra” , aparea cel mai mult pe continentul european , mai ales dealungul celor 4 secole care se intaind intre 1348 si 1720. Scrierile vechi vorbesc despre exploziile epidemiei la intervale cuprinse intre noua si doisprezece ani. Cand populatia se bucura de disparitia acestei molime aceasta reaparea.

Tot in acele scrieri se regasesc texte cu privire la sutele de palate marete , care erau pline de slugi , seniori si doamne erau lovite de ciuma lasand in urma mosii goale si sute de vieti spulberate.

Orase precum Florenta ar fi numarat 110.000 de locuitori in anii 1338 iar dupa terbila boala au mai ramas doar 50.000 de mii in 1351 de precizat este ca ciuma va reaparea in timp si alte victime se vor solda . Acest lucru a afecta foarte multe orase, milioane de oameni au murit datorita acestei molime facand un dezastru in lume. Considerata global , Europa nu avea sa mai cunoasca o epidemie mai cumplita ca cea din 1948-1950 , totusi intoarcerile ofensive ale molimei a luat aspecte catastrofale la scara urbana . Pana la sfarsitul secolului XIX-lea s-au ignorat cauzele ciumei pe care stiinta din acele vremuri le atribuia poluarii aerului, ea insasi era fie provocata de conjuntinui astrale funesti sau de emanatii putride ale solului . Drept urmare oamenii luau si o seama de precautii inutile : stropirea cu otet a scrisorilor, a monedelor,aprinderea de foc purificator sau dezinfectarea caselor cu parfumuri violente si pucioasa.

Vechile cronici si iconografii nu pomenesc defel ca semn prevestitor al unei molime mortalitatea masiva a sobolanilor . Rolul purecilor era deasemenea ignorat . In schimb este precizat ce ciuma putea fi cantagioasa , iar aceasta molipsirea cu aceasta boala era facuta prin schimbul de saliva .

Dupa multe cercetari, se pare, ca nu parazitul murideu, ci puricele omului care migreaza de pe un organism in agonie pe unul sanatos este cel care provoaca boala . Drept urmare bolnavii care erau depistati cu molima erau izolati de cei sanatosi. Oamenii au observat in tmp ca boala loveste numai vara, purecii complacandu-se la o temperatura de 15-20 de grade intr-o atmosfera cu umiditate mare, ca ei ataca mai ales saracimea , femeile si copii si decimeaza persoanele care au fost victimele foametei.

Maladia incepea cu dureri de cap, stari de voma, urmata de o febrea puternica, apareau frisoane , pulsu scadea sau crestea era molae sau lent , omul era ametit si avea privirea fixa ,asa era descrisa aceasta boala de medicii din acele timpuri.

Cei care se inbolnaveau transmiteau in mod rapid mai departe boala . De la copii la femei si barbati, ciuma neagra nu gasea nici un impediment; a fost cunoscuta in lumea drept cel mai mare ucigas din acele vremuri . Putini au fost cei care au reusit sa treaca prin viata fara sa se molipseasca. Groaznica boala a lasat in urma ei o catastrofa umana nemaintalnita nici pana in zilele noastre.

2.Imagini de cosmar

Ciuma este o „plaga” comparabila celor care au lovit Egiptul, ea este indentificata in acelasi timp ca un nor devorator venit din locuri straine si care se deplaseaza din tara in tara , lasand in urma ei moartea . Ea este vazuta ca un „cavaler apocalipticsau ca un vrajmas . Unii oameni pretindeau ca ar fi vazut „scatneia ciume” cum strabatea un oras iesind de sub cadavre. Impresia de a fi confundata cu un incendiu era probabil intarita de relatia intre vara si epidemie ca si de obiceiul de a se aprinde la raspantii focuri purificatoare.

Pentru oamenii bisericii dar si pentru artisti care lucrau datorita comenzilor acestora,ciuma era asemanea unei ploi de sageti , abatandu-se neasteptat asupra oamenilor.

Ceea ce mai vroiau artisti sa marcheze , pe langa aspectul de pedeapsa divina , este iuteala fulgeratoare a atacului ei si faptul ca nimeni, bogat sau sarac, tanar sau batran, nu scapa de aceasta molima.

Iconografia nu a pierdut prilejul de a releva , exagerand chiar,caracterul subit al mortii de ciuma pe care olandezii din sec XVII-lea o numeau „boala cea garabita”. Aceasta tema aparea penru prima oara in miniatura ce infatisa procesiunea organizata la Roma de Papa Giorgio al I-lea in timpul ciumei di 1950.

In tablourile din Nurenberg si din Munster ,sagetiile mortale pornesc din cer si zboara in directia unui intreg oras ,lovindu-i pe toti locuitorii fara deosebire. Sunt insa documente ce lasa se se inteleagaca ciuma era totusi selectiva si decima in primul rand saracimea.

La Marsilia in 1720 , consilierii municipali vorbesc despre „oamenii de randcare intotdeauna fusesera cei mai loviti de catre ciuma” si medicul Roux precizeaza :”aceasta plaga a fost funesta pentru acesti sarmani nevinovati , pentru femeile insarcinate care erau mai sensibile decat celelalte persoane si pentru oamenii de rand”.