Cum organizează educatoarea activitatea de grup pentru a învăța copilul să lucreze eficient cu ceilalți

Grupul reprezinta un număr de persoane care comunica între ele, destul de des, într-o perioadă de timp .Numărul lor este mic astfel încât să poată comunica cu toti ceilalti direct, nu prin intermediul altora.

Grupul se bazează pe interrelatia dinamica a cinci elemente:

-activitati

-sentimente

-norme de conduită

-interactiune

-comunicare

Caracteristicile grupului sunt:

-coeziune(solidaritate, sentiment de atasament, comunicare); mărimea grupului influenteaza coeziunea lui;

-diferentiere –diferentierile in cadrul grupului sunt date de relatiile de putere si sistemul de prestigiu;

Felul grupurilor si tehnici de constituire a grupurilor:

-Grupuri de studiu formale (copiii sunt “motorul” procesului de învatare),ei sunt antrenati în activităti intelectuale,organizeaza materialul,integreaza notiunile noi in structurile conceptuale cunoscute}

-Grupurile spontane –grupuri ad-hoc , pentru intervale scurte de timp

-Grupuri de bază –pe termen lung , eterogene, cu membri permanenti

Tehnici de constituire

Grupare aleatorie (prin numărare,prin bilete,tragere la sorti,loterii, nume de flori, animale);

Grupare prin distribuire stratificată-constituirea grupului pe o singură caracteristică comună (stil de învatare, pasiuni comune),pe baza unui test, chestionar oral.

Grupuri constituite de educatoare-are o componenta reprezentativă pentru structura valorica

Grupuri dupa optiunea elevilor(putin recomandat).

Activitătile comune sunt activităti desfăsurate fie cu întreaga grupă de copii, fie pe grupuri mici, care reusesc să aducă în atentia copiilor o temă de interes comun, utilă evolutiei acestora.Acestea se pot desfăsura sub forma de activităti obisnuite, traditionale(cunostinte dintr-un singur domeniu) sau sub forma de activităti integrante (cunostinte cu caracter disciplinar) .

Formatiunile colective de lucru au devenit curente in toate sectoarele vietii sociale. Orice organism social are nevoie -pentru a dainui si a se dezvolta- de participarea activă a membrilor săi. Forma concretă pe care o îmbracă această participare la rezolvarea problemelor comune este aceea a reuniunilor, sedintelor, adunărilor, consfătuirilor, simpozioanelor etc. Apare astfel fireasca întrebare cu privire la factorii si formele eficiente ale activitătii de grup. Intentia aplicativă a acestor studii este transparentă. Un cercetator (L.W. Faust, 1959) observă in această privintă: “Utilizarea actuală a colectivelor pentru a conduce activitătile în numeroase organizatii, accentul pus pe învatarea in grup în învatamânt si apelul frecvent in stiinte la reuniuni (conferinte) si la cercetări de grup, toate acestea indică faptul că grupul poate actiona mai eficace decât indivizii (…). Participarea in colective poate prezenta interes important pentru că motivează indivizii in situatii în care, altfel, motivatiile ar fi inadecvate”.

Un prim pas pentru organizarea activitătii de grup îl reprezintă acceptarea notiunii de grup si de muncă comună, în echipă.,omogenitatea grupului(copii cu vârste apropiate),care-si îndreaptă directiile spre aceeasi tintă si au o percepere apropiată a lumii înconjurătoare. Organizarea activitătii de grup se face pâna in cele mai mici detalii:educatoarea stabileste locul unde se va desfasura activitatea, materialul pe care-l vor folosi copiii, cât si durata acestuia(în raport cu prevederile programei).Stabilitatea grupului reprezintă o altă trăsătură pentru o bună desfăsurare a activitătii de grup.Astfel functionarea lui presupune un sistem bine precizat de statute si roluri, norme si reguli recunoscute si acceptate de toti, relatiile fiind caracterizate prin durată si evolutie in timp. Se vizează astfel cooperarea si întelegerea în grup, centrându-se pe munca în colectiv si nu doar pe un singur individ. De exemplu,copiii au de facut curat in sala de grupă: astfel se împart rolurile,facându-se echipe:o echipa sorteaza jocurile de constructii,o altă echipă udă florile,o alta aranjează caietele,etc. La sfârsit, se laudă meritele tuturor copiilor împreuna cu roadele muncii lor: o clasă curată ce implică, prin urmare, niste copii gospodari.Laudele se aduc astfel întregii clase,nu doar unui singur copil,întarindu-se ideea de unitate si placerea de a lucra cu ceilalti.