Inteligența emoțională în școală - aspecte practice

Rezumat

Prezentul articol evidențiază importanța dezvoltării inteligenței emoționale în școală ca abilitate de a recunoste, identifica, conștientiza, exprima și controla emoțiile de la vârste timpurii oferind exemple concrete de activități pedagogice școlare care contribuie la dezvoltarea abilității de a recunoaște propriile emoții și sentimente, dar și pe ale celor din jurul nostru, precum și identificarea lor în diferite persoane, obiecte, artă, povești, muzică sau cu ajutorul unor alți stimuli.Articolul valorifică practic cunoștințele teoretice despre inteligență emoțională și subliniază modalitățile psihopedagogice prin care activitătile zilnice școlare pot contribui la dezvoltarea abilitătilor emoționale în școală.Sunt incluse aici strategiile didactice care valorifică atitudinea personală a educatorului ca model pentru conduita elevilor, unele activități de grup centrate pe dezvoltarea abilităților socio-emoționale, activitățile specifice de luare a deciziilor, de rezolvare de probleme și de rezolvare creativă a conflictelor etc.

Cuvinte cheie: inteligență emoțională, școlaritatea mică, motivație,adaptabilitate, empatie

1.Introducere

Trăim într-o societate în care schimbările au loc cu o viteză uimitoare și în care, din păcate, valorile umane se pierd, iar .” egoismul, violența, sărăcia spiritului par să își aibă rădăcini în bunătatea vieții noastre comune” sintetiza psihologul Daniel Goleman în cartea sa “Inteligență emoțională”((Daniel Goleman, 2001, p.10).Așadar pregătirea elevilor pentru a fi viitori buni cetățeni este foarte importantă.Educarea lor doar din punct de vedere teoretic este insuficientă.În opinia specialiștilor Mayer și Salovey prin inteligență emoțională se înțelege capacitatea de a percepe cât mai corect emoțiile și de a le exprima, de a accede sau genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea; de a cunoaște și înțelege emoțiile în vederea promovării și dezvoltării emoționale și intelectuale.Reuven Bar- On oferă o altă versiune a inteligenței emoționale, explicând în ce constau aspectele intrapersonale și interpersonale ale acesteia: conștientizarea propriilor emoții care presupune să trăiești experiența prezentă și nu ceea ce ai simțit în trecut, optimism, asertivitate, respect, considerație pentru propria persoană, autorealizare, independență. Aspectul interpersonal vizează empatia, relații interpersonale, responsabilitate socială. Cei doi cercetători asociau inteligenței emoționale și adaptabilitatea, controlul stresului, dar și dispoziția generală.

2.Importanța dezvoltării inteligenței emoționale în școală

Inteligența emoțională a căpătat valențe mult mai importante decât inteligența intelectuală. Daniel Goleman subliniază faptul că ”inteligența emoțională trece înaintea IQ-ului în special în acele domenii ”umane”, în care intelectul este relativ mai puțin relevant pentru obținerea succesului - de exemplu, în acelea în care empatia și autocontrolul ar putea reprezenta abilităti mai remarcabile decât cele pur cognitive. [ ] Cei care reușesc să-și administreze viață emoțională cu mai mult calm și constiință de sine par să aibă un avantaj clar și cuantificabil în ce privește menținerea sănătății după cum confirmă acum numeroase studii”. (Daniel Goleman,2008, p.13).Goleman consideră că, pentru a reuși în viață, fiecare dintre noi ar trebui să învețe și să exerseze principalele dimensiuni ale inteligenței emoționale: conștiința propriilor emoții, controlul emoțiilor, motivarea personală (exploatarea, utilizarea emoțiilor în mod productiv); empatia - citirea emoțiilor; dirijarea (conducerea) relațiilor interpersonale.

Dacă vorbim despre dezvoltarea inteligenței emoționale la școlaritatea mica, cel mai înalt nivel academic se poate atinge atunci când emoțional se simț în siguranță, încurajați și apreciați, într-o atmosferă educațională bazată pe optimism și empatie. Încă din primii ani de școală, copiii învață abc-ul emoțiilor. Ei sunt încurajați să coopereze, să găsească soluții împreună, să se adapteze. Capacitatea de a-și percepe propriile emoții, de a le decodifica și de a depăși o stare de spirit negativă are o influentă crucială asupra sănătății mentale a elevului, echilibrul psihic influențând în mod decisiv rezultatele sale academice. Elevii cu o inteligență emoțională redusă sunt predispuși stresului și problemelor emoționale, în timpul anilor de studiu. Elevii cu o inteligență emoțională ridicată au o frecventă mai bună la cursuri și se implică activ, față de colegii lor cu un coeficient scăzut, aceștia din urmă fiind predispuși abandonului școlar. Coeficientul ridicat de inteligență emoțională îi ajută pe cei dintâi să facă față cerințelor complexe și stresului care altfel i-ar debusola.

Există anumite țări unde sistemul de învățământ se bazează foarte mult pe aspecte ce țin de inteligență emoțională.Unul dintre cele mai cunoscute de astfel de modele de educație este în Japonia. Aici copiii sunt formați în spiritul unor valori sănătoase care cresc adaptabilitatea acestora la cele mai dificile condiții de viată, îi fortifică interior și îi învață de mici cu disciplină, care e percepută ca o componentă firească a tesăturii vieții, și nu ca o corvoadă plictisitoare.Pornind de la atitudinea față de curățenie, tinerei generații i se transmit valori ca responsabilitate, disciplină, curățenie, grijă pentru cei de alături, respect reciproc. Elevii și profesorii japonezi au program de curățenie obligatoriu în școli și licee. Ei participă împreună în fiecare zi, timp de minim 15 minute, la un program de curățenie generală în liceele și școlile frecventate. Datorită acestui fapt noua generație are deja grijă față de păstrarea ordinii și curățeniei, lucruri care cu timpul devin absolut necesare în activitatea lor. În restaurante, bufete, terase, japonezii mănâncă sănătos variate alimente de calitate și doar în cantitatea necesară, pentru a nu arunca și face risipă. În acest fel ei arată respect față de hrană, resursa vieții umane.

Rata de școlarizare în Japonia este de aproape 100%, iar rata șomajului este de doar 3%(în 2017).Școlarii japonezi, învață încă de mici, din clasele 1-6 despre etică și relațiile interumane. Când adulții japonezi sunt întrebați cum de gândesc astfel despre educația celor mici, răspunsul este că această nouă generație astfel educată și formată va reprezenta în curând viitorul Japoniei.În România, în învățământ, statistic lucrurile stau altfel. În anul școlar/universitar 2016-2017 totalul populației școlare este de 72,2% din grupul celor de vârstă școlară.Au fost înscriși 3,642 milioane de elevi, studenți și cursanți, potrivit Institutului Național de Statistică.În ceea ce privește rata șomajului aceasta a fost de 4,80%(în 2017).

Făcând o paralelă între cele două țări, se observă necesitatea unui progres în sistemul de învățământ actual din România.Adaptarea corectă a unor strategii de dezvoltare a inteligenței emoționale ar putea fi răspunsul. Părinții pot fi astăzi destul de ocupați, interacțiunea dintre ei și copii fiind mai redusă. Astfel creste rolul școlii în educația copilului din punct de vedere emoțional.