Metode active aplicate în instruirea adulților

Expresia metode active a aparut de fapt catre sfarsitul secolului al XIX-lea, desi istoria acestei conceptiipedagogice are o origine indepartata, in timp, in umanismul Renasterii , la Descartes (care a respins metoda autorista ).la Locke si la antiintelectualistii din secolul al XVII-lea,la Jean Jacques Rousseau, cu pedagogia sa ,,negativa″,la Pestalozzi, la Frobel si la curentul numit al Scolii moderne.

Mai aproape de epoca noastra Jean Piaget opune ,,metodele active″ metodelor numite de el ,,receptive″.In loc de a inregistra invatatura primita, elevul isi asimileaza singur programul si de formeaza prin exercitii personale ,dirijate de educator.

Definitia este deci clara. Desi in realitate metodele numite,, clasice,autoritare si intelectualiste″exista, prin forta lucrurilor, o activitate si o motivatie e lucru sigurca ,in teorie si in practica,putem deosebi metodele pasive si metodele active, evidentiind atunci mai mult distanta dintre o invatare prin tatonari experimentale, prin elaborarea personala a raspunsului adaptat,prin descoperire, prin actiune,cerute de situatie.

La una din extremitatile acestui continuum, unii critici stigmatizeaza violent dresajul, learning-ul ,sau invatarea prin conditionare si repetitie ; la cealalta extremitate s-ar afla grupurile de autoinstruire, educatorul fiind complet eliminate, limita ultima, utopica, deoarece judecand logic, aceste grupuri motivate ar trebui sa reinventeze stiinta umana, incepand cu pitecantropul.Intr-adevar ,idea este utopica deoarece aceste grupuri in autoinstruire, pentru a evita reinventarea istoriei umanitatii, se vor referii la informatii, deci la descoperiri facute de altii, la carti,deci la autorii care le-au scris.

I.Pedagogia ,,learning″-ului sau formarea prin invatare

Henri Pieron, pionierul psihologiei comportamentului,definea astfel learningul:,,el se caracterizeaza printr-o modificare a comportamentului in sensul unei adaptari progressive, in timpul unor activitati repetate in conditii asemanatoare″.

Dupa cum vedem, accentual este pus pe repetarea in conditii asemanatoare ,repetari in cursul carora comportamentul adaptive este invatat prin dresaj sau prin deprindere.

- Driil

Sa cadem de acord a numii drill orice invatare prin repetare pana la obtinerea unui comportament-deprindere sau, mai bines pus, a unui ,,reflex″, care se declanseaza la un semnal si raspunde situatiei-standard pentru care a fost construit.

Importante automatisme de baza pot si trebuie sa fie invatate astfel si ca fiinta umana manifesta o aptitudine sigura pentru conditionare, superioara celui a oricarui animal Rapiditatea de dobandire a deprinderilor adesea dupa o singura experienta constituie chiar una dintre caracteristicile marii adaptabilitati a speciei umane.

In ceea ce priveste instruirea ,drill va fi elaborarea unor raspunsuri imediate si sigure la situatii bine definite sau la semnale cunoscute.Sistemul de referinta este schema clasica a ceea ce numim ,,conditionare″.

- ,,Conditionarea″ a fost descoperita in 1902 de fiziologul rus Ivan Pavlov. Pavlov a studiat stiintific fenomenul binecunoscut care consta in urmatoarele: daca precedam prezentarea hranei (la un animal) printr-un ,,semnal″ oarecare ,,neutru″ (fara semnificatie a priorii, cum ar fi un sunet sau un fascicul de lumina) , reactia ,,naturala″ numita ,,neconditionata″ declansata mai inainte de hrana (salivatia) se produce inadata ce apare semnalul , dupa un anumit numar de repetari , prin fixarea legaturii dintre semnal si hrana.

- Avantajele drill-ului. Sunt numeroase si interesante. Intre altele sunt urmatoarele :

- Castig de timp in perioada de pregatire, deoarece se suprima sau se reduce cultura de baza , se concentreaza pregatirea asupra efectului optinut, se urmareste elementul imediat util , se regleaza programul dupa obiect si scop.

- Renuntarea la pregatirea indelungata a instructorilor. Se cere numai ca ei sa aiba o autoritate si o experienta persoanala in materia predata, o buna expunere si sa posede ,, fisa de instruire″ sau manualul a caror continuatori sunt. Recrutarea este astfel simplificata.

- Usurinta controlului cunostintelor achizitionate: comparare cu modelul de comportament ( evaluarea saltului realizat ) masurarea timpului de reactie, identitatea dintre instruiti.

- Certitudinea pentru instructorul ulterior ca aplicarea cunostintelor este dobandita.

- Normalizarea indivizilor formati, in sensul ca toti sunt exemplare ale aceluiasi model cunoscut.

- Prioritatea acordata randamentului