Cuprins
- Capitolul I - Pietre prețioase
- Introducere 3
- Diamant . 4-5
- Corindon . 6-7
- Smarald . 8
- Opal . 9
- Jad . 10
- Topaz . 11
- Lapislazuli 12
- Onix . 13
- Malachit 14
- Crisolit 15
- Turcoază . 16
- Capitolul II - Cracteristicile geologice ale unui obiectiv turistic
- Taj Mahal 16-19
- Bibliografie. 20-21
Extras din referat
Pentru ca un mineral sa fie considerat piatră pretioasă trebuie luat în considerarea
singurul factor aparent relevant în cazul de față și anume frumusețea conferită de un întreg cumul
de calități și particularități ce conferă acestuia valoare și posibilitatea de a fi folosit în bijuterie.
În condițiile în care piatra este transparentă, cu o cromatică vie, sau deține calități optice, și
duritate ce permite prelucrarea aceasta poate fi caracterizată ca fiind un nestemat. Raritatea este
o altă calitate care influențeză valoare pietrelor pretioase- sticla colorată poate fi estetică în
termeni da transparență sau culoarea dar acestea nu-i conferă valoare. Raritatea poate fi afectată
de rezervele existente și de ce nu de cerere.
Pietrele prețioase au reprezentat în scurgerea timpului istoric idee de frumos, căreia i s-a
asociat destul de repede ideea de bogăție și miracol. Dacă prima a determinat dezvoltarea
simțului estetic al omului, a doua s-a dovedit a fi „nefastă și generatoare a unui întreg cortegiu
dezlănțuit de patimi și nenorociri” (Pietre și Metale Prețioase- Teofil Gridan).
Drumul ornamentației personale pornește anterior Paleoliticuli, dovadă fiind obiectele
descoperite în peșteri. Pe acest drum care traversează prezentul, pietrele prețioase prin
frumusețea, durabilitatea și raritatea lor reprezentând adevărate valori ale omenirii. Urme ale
acestui parcurs sunt concretizate în legende, au apărut tradiții și informații prezente într-o serie
de texte, chiar și pe hărți. În umbra incertitudinii care planează asupra începutului de drum,
rămâne convingerea căpietrele prețioase au fascinat și fascinează încă omenirea.
Informații despre pietrele prețioase au apărut cu milenii în urmă, fiind inserate în filosofia
naturală - una din științele fundamentale ale epocilor timpurii. Datele de observație acumulate au
condus la apariția unei noi discipline - gemologia.
Gemologia se ocupă cu studiul propriu zis al pietrelor prețioase și a apărut în secolul
trecut în Marea Britanie și în Franța. Fără a se subtitui mineralogiei, ea este ramura independentă
a cunoașterii rezultatelor proceselor ce duc la formarea pietrelor și metalelor prețioase.
“A gem is not polished without rubbing, nor a
man made perfect without trials”
Chinese Proverb
4
DIAMANT
Proprietăți:
Formula chimică: C
Sistem de cristalizare: cubică
Habitus: octaedric
Culoare: de regulă incolor, uneori cenușiu-pal, rar verzui, galbui, violaceu, verde desticlă, vișiniu, negru
Duritate: 10
Greutate specifică: 3,52 g/cm3
Clivaj: perfect
Spărtură: sidefie, așchioasă
Luciu: putenic diamantin
Transparența: transparent
Refringență: 2,417 la diamantul incolor, 2,460 îm imersie mărită
Dispersie: 0,046
Pleocroism: absent
Absorbție: lini limpezi 478 nm
La început a fost întrebuințat în stare brută în India acum aporximativ 800 î.e.n.
Prelucrarea diamantului, mai precis tăierea și lustruirea a început să se dezvolte în Evul Mediu,
de atunci până acum au fost prelucrate peste 500 milioane ce carate (1carat=0,2 g).
Ca piatră prețioasă diamantul se întrebințează în general pentru bijuterie, celelalte
varietăți au importanță industrială.Cuțitele cu diamante au făcut posibilă prelucrarea mai rapidă
și mai precisă a metalelor, diamantul este folosit pentru tragerea în fire metalice a Tungstenuli
ssu pentru becuri, discurile abrazive de praf de diamant sunt folosite pe o scară largă în șlefuirea
pietrelor semiprețioase, carotajul cu diamante a devenit una dintre cele mai utile metode de
exploatare geologică, în industia minieră săparea găurilor de pușcare se face deasemenea cu
sfredele inserate cu diamante.
Diamantul cristalizează printe primele minerale de origine magmatică la adâncimi mari și
în condiții de presiune și temperatură ridicate.Originea sa constă în carbonul dizolvat în magmă,
considerat de unii element magmatic, iar de alții substanță nemagmatică ajunsă în magmă prin
dizolvarea unor substanțe carbonatice de către topitura magmatică. Dimantul se asociază genetic
cu roca ultrabazaltică numită kimberlit și numai ca o raritate mineralogică se menționează și în
alte tipuri de rocă (diabaze, eclogite) și în meteoriți .
Există zăcăminte primare de diamant siuate în roca în care s-au format și zăcăminte
secundare, când diamntele sunt remaniate (transportate) în sedimente de diferite vârste și în
aluviunile râurilor. Aici ne interesează doar zăcămintele primare. Zăcămintele de diamnat aparțin
următoarelor tipuri genetice: protomagmatice, asociat cu kimberlite sau cu alte roci ultrabazice;
aluviuni de râuri și de terase; aluviuni submarine, situate în apropierea țărmului.
5
Prima țară producătoare de diamant a fost India. După descoperirea zăcămintelor din Africa,
producția a crescut treptat, aportul zăcămintelor aluvionare este de 90% în greutate și 91% în
valoare.
Cele mai importante zăcăminte de pe glob se suprapun unor formațiuni geologice numite
scuturi sau platforme: (Scutul Siberian, African, Indian). Principalele regiuni diamantifere din
lume se află în Republica Sud-Africană, Namibia, Republica Zair și Rusia. Zăcăminte secundare
se cunosc în toate regiunile de exploatare a zăcămintelor primare, și în alte numeroase formațiuni
unde zăcămintele primare sunt numai presupuse: (Brazilia, Venezuela, India etc.).
Bibliografie
Autor: Androne Delia Anne-Marie, titlu: Geologie generala Vol 1 Mineralogie, editura:
Tehnopress Iaşi, an: 2008
Autor(i): Trofil Gridan, titlu: Pietre și Metale Prețioase, editura: Enciclopedică, București,an:
1996.
Autor(i): Dud'a Rudolf, Rejl Lubos; Moroiu Mihai-traducere, titlu: Pietre preţioase: mică
enciclopedie, editura RAO, an: 2001.
Autor(i): Virgil Ianovici, Victoria Stipol, Emil Constantinescu, titlu: Mineralogie, editura
Enciclopedică și Pedagigică, București, an: 1975.
Autor(i): Pete G. Read, titlu: Gemmology, editura: Elsevier Lddt, Oxford, an 2005.
Autor(i): Petrulian Nicolae, titlu: Zăcăminte de minerale utile, editura Enciclopedică,
București, an: 1973
Autor(i): Constantinof Dumitrescu, Avramescu Constantin, titlu: Zăcăminte de substanţe
minerale utile : metalifere şi nemetalifere : manual pentru şcoala tehnică de geologie, an: 1968
Ghid complet India, editura: Aquila, an: 2006
www.descopera.ro
www.gemselect.com
www.minerals.net
www.acvaria.com
www.semipretios.ro
http://www.bbcollection.ro
www.lumeabijuteriilor.ro
Preview document
Conținut arhivă zip
- Mineralogie.PDF