Strategii didactice în abordarea copiilor cu CES în învățământul preuniversitar

I.Prefață

„ în livadă ne place să avem copaci care rodesc mai devreme sau mai târziu [...] toate aceste roade sunt bune, nici unul nu este de aruncat. De ce să nu acceptăm în școli, minți mai agere sau mai încete? De ce nu i-am ajuta? Pierdem timp dar câștigăm satisfacție și respect... ” Comenius

Cerintele educative speciale ( CES) desemnează acele cerințe ori nevoi speciale față de educație, care sunt suplimentare dar și complementare obiectivelor generale ale educației pentru copil. Fără abordarea adecvată a acestor cerințe speciale nu se poate vorbi de egalizarea șanselor de acces, participarea și integrarea școlară, socială și profesională.

Conceptul a fost lansat în anul 1978 , în Marea Britanie, apoi noțiunea a fost preluată de alte țări, unele chiar din familia țărilor cu limba de origine latină ( Spania, Portugalia). Sfera lui de cuprindere este mai amplă decât grupul copiilor cu dizabilități. Din anul 1995. conceptul de ,,cerințe educative speciale’’ este utilizat și în România , prin Legea Învățământului.

CES desemnează un continuum al problemelor speciale în educație , de la dizabilități grave și profunde la difcultățile/ tulburările ușoare de învățare.

Definirea sintagmei CES poate fi analizată și din perspectiva sintagmei "copii cu nevoi speciale" (special needs). În ultima vreme, în Romania s-a vorbit despre persoane sau "copii cu nevoi speciale", evitându-se sintagma "persoană sau copii cu handicap". Persona cu nevoi speciale poate să fie o persoană cu anumite dizabilităṭi, mai mult sau mai puṭin grave.

PERSONALITĂȚI CARE AU SUFERIT DE CES- HDHD

Albert Einstein

Unul dintre oamenii de știință foarte importanți ai secolului 20, care a suferit de ADHD este Albert Einstein. Spre deosebire de alte figuri notabile care au reușit cu succes având acestă tulburare, Albert Einstein a dus cu el această povară prin adolescență și ca adult. Comportamentul său nu a fost însă cunoscut sub numele de ADHD, ci ca sindromul Asperger, care apoi a fost considerat o formă ușoară de autism.

Stephen Hawking

Stephen Hawking este un fizician englez, teoretician al originii universului si unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani. In 1963, la varsta de 21 de ani, Hawking observa pentru prima dată o slabiciune a mușchilor. În urma unui examen medical, se constata o boală progresivă de neuron motor, afecțiune cunoscută sub numele de Scleroză laterală amiotrofică. I se dau maximum 3 ani de trăit. Hawking nu cedează, continuă să lucreze, în ciuda agravării continue a invalidității. Paralizia progresează și, cu timpul, devine complet imobilizat, iși pierde vocea și este constrâns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el de un prieten) care poate fi controlat cu mișcări ale capului și globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut. Infirmitatea nu îl poate împiedica să îți continue activitatea didactică și mai ales pe cea științifică pe care o expune la emisiunea “Into the Universe with Stephen Hawking” de pe Discovery Chanel.

Jim Carrey

Nu este o coincidență faptul că majoritatea rolurilor lui Jim Carrey au urmat toate, linia comediei. Personajele interpretate de acesta sunt distractive, foarte active și uneori, au comportamente compulsive. Jim Carrey suferă de ADHD și după unii, prezența ADHD a contribuit efectiv la priceperea sa în comedie. El spune că are probleme de concentrare sau de focalizare pe un singur lucru, pentru o perioadă lungă de timp.

Ludwig van Beethoven

Dacă poveștile altor figuri notabile sunt deja surprinzătoare, așteptați până când veți auzi povestea completă despre renumitul muzician și compozitor Ludwig Van Beethoven. Ludwing van Beethoven a fost un compozitor german recunoscut ca unul dintre cei mai mari compozitori din istoria muzicii, un compozitor de tranzitie intre perioada clasică și cea romantică. În ciuda faptului ca mediul familial nu i-a fost favorabil, Beethoven a început sa ia lecții de pian încă de la 10 ani. Dotarea muzicală excepțională i-a fost recunoscută de cum a pus mana pe clapele pianului, ajungând în scurt timp sa ia lecții cu Wolfgang Amadeus Mozart. În scurt timp începe saă compună, dezvoltându-și din ce în ce mai mult cariera în muzica. Amintim printre operele sale Simfonia a III-a “Eroica” pentru pian și “Fur Elize”. În anul 1798 apar însa primele semne ale scăderii auzului, iar câțiva ani mai târziu devine complet surd. Surditatea nu i-a interupt creația artistică, paradoxal fiind faptul ca operele compuse după ce a rămas surd au avut cel mai mare succes. Recunoaștem printre ele “Variatiile-Diabelli” și Simfonia a IX-a - “Oda bucuriei”. Se stinge din viață în martie 1827 în urma unei boli la ficat. Beethoven a avut ADHD și a fost, de asemenea surd. Pentru a-și menține concentrarea în timp ce lucra, se spune că își cufunda capul în apă rece. Aceasta este, se pare, cauza care a dus la pierderea auzului său.

”Dacă un copil nu poate învăța în felul în care îi predăm,atunci trebuie să îi predăm în felul în care el poate învăța.”

Ivar Lovaas