Tendințele timpului în bunăstarea emoțională și stima de sine la copii și adolescenți pe perioada pandemiei de COVID-19

Abstract

Obiective: Fiind dată experiența lor unică a pandemiei COVID-19, este necesar să evaluăm sănătatea mintală a tinerilor dincolo de stagiile inițiale ale pandemiei, în relație cu severitatea măsurilor de distanțare socială. Ne-am propus să descriem tendințele pe termen lung în sănătatea emoțională și stima de sine care au circulat printre tinerii din Japonia în timpul pandemiei.

Metode: Folosind date seriale de secțiune transversală din aprilie 2020 până în decembrie 2021, am evaluat tendințele de sănătate emoțională și stimă de sine a tinerilor între 6 și 17 ani, utilizând chestionarul KINDL de auto-raportare, ponderat pentru a reprezenta distribuțiile de vârstă și gen în populația japoneză. Apoi am testat asocierea între sănătatea emoțională și stima de sine și severitatea politicilor de distanțare socială, măsurată folosind indexul de stringență Oxford COVID-19. Analizele au fost de asemenea stratificate pe gen și grupul de vârstă.

Rezultate: Sănătatea emoțională și stima de sine a tinerilor s-a îmbunătățit trecător în 2020, urmat de o ușoară înrăutățire a tendințelor în 2021. În timp ce sănătatea emoțională a rămas coborâtă comparativ cu nivelele inițiale aproape 2 ani în începuturile pandemiei, stima de sine a început să se îmbunătățească la sfârșitul anului 2021. Cei între 12 și 17 ani au avut o sănătate emoțională și stimă de sine mai scăzută în comparație cu cei între 6 și 11 ani în timpul perioadei de studiu. Femeile au avut o mai joasă sănătate emoțională decât bărbații în mai 2020 și o mai scăzută stimă de sine decât bărbații în mai și septembrie 2020. Mai multe măsuri severe de distanțare socială au fost asociate cu o mai scăzută stare emoțională și stimă de sine, în special stima de sine a celor între 6 și 11 ani și sănătatea emoțională a femeilor.

Concluzii: În timpul pandemiei de COVID-19, tineretul mai în vârstă a tins să aibă o mai scăzută sănătate emoțională și stimă de sine decât tinerii mai tineri. Copiii și femeile tinere au fost în mod special vulnerabile la măsurile severe de distanțare socială.

Cuvinte cheie: COVID-19, Distanțare socială, Închiderea școlii, Bunăstare emoțională, Stimă de sine

Condiții

Pandemia de COVID-19 a prezentat provocări fără precedent pentru sănătatea mintală a copiilor și adolescenților. Studiile recente au dezvăluit că bolile mintale în rândul copiilor și adolescenților au crescut în timpul pandemiei. Spre exemplu, Newlove-Delgado și colegii au arătat că în iulie 2020, cei între 5 și 16 ani, din Anglia, au experimentat un număr ridicat de probleme de sănătate mintală comparativ cu perioada de dinanitea pandemiei. În timp ce acest tip de studii au furnizat dovezi valoroase în mijlocul unei crize fără precedent, cele mai multe studii au fost conduse în timpul etapelor inițiale ale pandemiei (până în 2021) când multe țări erau sub măsuri stricte și repetitive de distanțare socială și când informațiile despre noul virus erau limitate. Este probabil ca sănătatea mentală a copiilor și adolescenților să se fi schimbat în timp.

La adulți, studiile despre tendințele în timp ale sănătății mintale în timpul pandemiei au descoperit în general că petrecând mai mult timp în pandemie, sănătatea lor mintală devenea mai bună, reprezentând adaptarea psihologică la criza de COVID-19. În plus, severitatea politicilor de distanțare socială a fost raportată ca prezentând o asociere negativă cu bunăstarea mentală. Totuși, asta poate să nu se generalizeze și pentru copii și adolescenți. Întrucât mulți adulți au continuat să lucreze în timpul izolării, deșii de acasă, mulți tineri au trecut prin închiderea școlii, în timp ce viețile lor s-au schimbat complet (ex.: neavând mijloace de socializare cu colegii, neputința de a participa la activități extrașcolare, și petrecerea a mai puțin timp afară). În Japonia, deși închiderea școlilor la nivel național a avut loc din aprilie până în mai 2020, fiind precedată de vacanța de primăvară în martie 2020 și urmată de vacanța de vară din iulie până în august 2020, însemnând că tinerii și-au petrecut foarte puțin timp la școală în primele câteva luni ale pandemiei. Chiar dacă închiderea școlilor a luat sfârșit, multor copii și adolescenți li s-a cerut să se abțină de la varii activități ce includeau adunarea și socializarea datorită politicilor de distanțare socială din școli și restricțiilor activităților extrașcolare. Spre exemplu, Ministerul Japonez al Educației, Culturii, Sporturilor, Științei și Tehnologiei a recomandat limitarea activităților extrașcolare la minimum când rata infectaților este mare. Cum programul extrașcolar a fost asociat cu îmbunătățirea bunăstării mentale conform unui studiu precedent în era pre-pandemiei, limitarea activităților școlare sub politicile de distanțare socială ar putea fi dăunătoare sănătății mentale ale tinerilor. În afara acesteui lucru, dovezi de asociere între severitatea politicilor de distanțare socială și bunăstarea mentală a copiilor și adolescenților este sacră.

Fiind dată experiența unică a pandemiei, evaluarea sănătății mentale a copiilor și adolescenților în afara fazelor inițiale ale pandemiei și o mai bună înțelegere a asocierii sale cu severitatea politicilor de distanțare socială în vigoare vor avea o semnificativă implicare a politicilor și clinicilor. Prin urmare, studiul prezent vizează descrierea tendințelor pe termen lung privind bunăstarea emoțională și stima de sine printre copii și adolescenți în Japonia în timpul pandemiei de COVID-19 și asocierea ei cu stringența politicilor de distanțare socială în vigoare. De asemena ne-am îndreptat către a examina dacă tendințele din aceste rezultate ale sănătății mintale se diferențiau de caracteristici individuale precum gen și vârstă, pentru a putea identifica grupuri care au cel mai mare risc de tulburări de sănătate mentală în timpul pandemiei.