Cuprins
- Cuvant inainte
- Introducere 6
- Capitolul I
- Religia geto-dacilor 8
- A. Caracteristica religiei geto-dace 8
- B. Nemurirea la traco-geto-daci si atingeri cu
- crestinismul 10
- Capitolul II
- Raspandirea crestinismului in Imperiul Roman in secolele I-III 12
- A. Raspandirea crestinismului prin Apostoli 13
- B. Persecutiile contra crestinilor din secolele I-II 14
- C. Romanizarea Daciei si crestinarea geto-daco-romanilor 15
- Capitolul III
- Inceputul vietii crestine pe teritoriul Daciei si Scythiei Minor
- A. Sfantul Apostol Andrei, propovaduitorul Evangheliei la
- geto-daco-romani 20
- B. Inceputurile crestinismului in provinciile dacice 23
- C. Marturii lingvistice pentru vechimea crestinismului la romani 29
- D. Marturii arheologice privind inceputul crestinismului
- la romani 31
- Capitolul IV
- Spiritualitatea in Scythia Minor
- A. Monahismul dobrogean in secolul al IV-lea 34
- B. Martiri crestini in tinuturile dunarene 37
- Capitolul V
- Teologi daco-romani mai de seama
- A. Sfantul Ioan Casian
- a) Viata 41
- b) Opera 43
- B. Sfantul Niceta de Remesiana
- a) Viata 46
- b) Opera 47
- C. Dionisie Exiguul
- a)Viata 49
- b)Opera 50
- Capitolul VI
- Episcopia Tomisului , cea dintai unitate bisericeasca
- A. Inceputul existentei orasului Tomis si a episcopiei tomitane 53
- B. Episcopi mai de seama 55
- Concluzie 59
- Bibliografie generala 60
Extras din referat
Despre inceputurile crestinismului pe teritoriul tarii noastre si in special pe teritoriul care a fost vechea provincie Dacia lui Traian s-a mai scris ,si s-a scris destul de mult.
In aceasta lucrare am vrut sa arat evolutia procesului de evanghelizare pe aceste locuri, proces legat si de procesul de romanizare, continuarea crestinismului pe teritoriul Dobrogei strans legat de cel rasaritean si
apoi de formare a poporului roman. Este necesar de a demonstra ca
teritoriul provinciei Dacia nu a facut exceptie in ce priveste inceputurile crestinismului in raport cu celelalte provincii sau regiuni ale
Imperiului Roman. In acest context trebuie aratat fondul documentar
arheologic in legatura cu crestinismul pe teritoriul provinciilor dacice
si apoi pe acelasi teritoriu pana la anul 602 d.H.
„Acest fenomen social si spiritual din lumea romana a aparut , s-a
raspandit si dezvoltat si pe teritoriul dacic, maturizarea sa pe acelasi
teritoriu dupa abandonarea lui de catre romani s-a facut in stransa
legatura cu continuarea procesului de romanizare si apoi cu rezistenta
si continuitatea de viata a daco-romanilor in epoca migratiilor.Evolutia
crestinismului este indisolubil legata de nasterea si formarea poporului
roman in spatiul carpatic.”1
Crestinismul are, pentru poporul roman, un rol determinant in
procesul etnogenezei romanilor.Cum afirma istoricul arheolog Radu
Vulpe: „Noi suntem romani fiindca suntem crestini si crestini fiindca
suntem romani.”2
Toata straduinta in aceasta lucrare, pentru o mai buna cunoastere
a devenirii noastre, a inceputului crestinismului nostru si a originii
noastre daco-romane.
Introducere
„Minunate sunt lucrurile Tale Doamne,toate intru intelepciune le-ai facut „(Psalmi 103,25) – zice psalmistul.Si noi ,privind peste istoria Bisericii Romane,putem spune acelasi lucru: Minunat a lucrat Dumnezeu in Biserica Sa din sanul poporului roman.”Caci cu adevarat minunat a fost faptul ca in momentul in care am aparut ca popor in istorie,am aparut si ca crestini.Aceasta pentru ca vremea de impreunare a dacilor cu romanii,din care s-a nascut neamul romanesc,a fost si vremea de increstinare a stramosilor nostri.1 Poporul roman s-a nascut,s-a dezvoltat si a ramas un popor romanic.
Istoria poporului roman este ingemanata de la nasterea sa ca popor daco-roman, cu istoria crestinismului ortodox si nu putem intelege istoria poporului roman fara cunoasterea istoriei crestinismului ortodox romanesc.
Crestinismul daco-roman a aparut si s-a afirmat odata cu cucerirea Daciei de catre romani ,care a fost inclusa in mediul de cultura si civilizatie romana. Ambele procese ,de romanizare si de crestinare ,s-au incheiat in a doua jumatate a secolului al VI-lea, inainte de convetuirea cu slavii.
Organizat in Biserica, crestinismul a fost, de la inceput, un factor de coeziune sociala, unind pe oameni de diferite varste, clase sociale si etnii diferite, in duhul aceleiasi religii revelate, carora le-a dat o noua orientare de viata,o noua gandire si o noua conceptie a relatiilor dintre ei, o noua lege, legea evanghelica, legea iubirii, care a devenit, pentru poporul roman , legeaomeniei.2 Fenomenul social si spiritual care a fost crestinismul a inglobat in faza sa initiala intr-un singur bloc cele mai tipice si in acelasi timp, cele mai importante trasaturi ale lumii romane. Aparitia, dezvoltarea si raspandirea acestei religii intr-un anumit loc pe teritoriul Imperiului Roman, indica limpede ca societatea care a acceptat-o purta in sine toate trasaturile economice, sociale si spirituale mai caracteristice ale lumii romane.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Inceputurile Crestinismului pe Teritoriul Dobrogei.doc