Prozelitismul religios și consecințele sale

Introducere

Propovăduirea Evangheliei, in mod deosebit, implică respectul faţă de libertatea celuilalt căruia i se vesteşte mantuirea in şi prin Iisus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu Intrupat.

Prozelitismul nu este uşor de definit. Pentru noi toţi este un termen peiorativ. Dar mulţi din cei care sunt acuzaţi de prozelitism sunt convinşi inăuntrul lor că nu au ca dorinţă, ca singur scop - perfect legitim, lăudabil şi creştin - acest lucru.

Termenul derivă din cuvantul prozelit, cuvant care a desemnat pe păganii convertiţi la iudaism apoi circumcişi. Era cel ajutat de o comunitate pentru a-şi găsi propriul scop religios, liniştea sufletească, ca apoi să treacă in randul adepţilor. In limbajul biblic se numeau prozeliţi, păganii convertiţi la iudaism, acum numim prin prozelitism atitudinile sau procedeele contrare duhului evanghelic, prin care se incearcă atragerea lumii la comunitatea sa, prin abuz, prin ignoranţa comunităţii sau a sărăciei lor. Adica o actiune desfasurata de o persoana sau de un cult, de natura a incalca dreptul la intimitate, la libertatea de gandire sau de constiinta, care utilizeaza metode si tehnici psihologice agresive de persuasiune, sau promiterea de bani in scopul atragerii de noi adepti.

In Constitutia Romaniei nu gasim dispozitii legale precise cu privire la prozelitismul religios. In Constitutia Romaniei gasim libertatea religioasa ca fiind definite astfel : Libertatea religioasa cuprinde dreptul oricarei personane de a avea sau de a adopta o religie, de a si-o manifesta in mod individual sau colectiv, in public sau in particular prin practicile si ritualurile specifice cultului, inclusive prin educatie religioasa, precum si libertatea de a-si pastra sau schimba credinta religioasa. Libertatea de a-si manifesta credinta religioasa nu poate face obiectul altor restrangeri decat al celor care sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Misiune si prozelitism

Misiune (de la verbul mitto, ere - a trimite) înseamnă acţiunea de a anunţa Evanghelia mântuirii, ca martor al lui Hristos (Fapte 1, 8), în numele lui Hristos: „Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi” (Ioan 20, 21). Este acţiunea de a comunica, a transmite şi a universaliza Vestea cea Bună, chemând pe toţi la pocăinţă, la convertire personală şi la botez în numele Sfintei Treimi, spre iertarea păcatelor (Fapte 2, 37-38) şi viaţă în comuniune. „Misiunea este trimiterea Bisericii în lume în vederea universalizării Evangheliei şi a integrării oamenilor în Împărăţia lui Dumnezeu, întemeiată prin lucrarea mântuitoare a lui Iisus Hristos” .