Comunicarea dintre profesori și studenți în mediul universitar

Comunicarea educaţională este o formă fundamentală de interacţiune între profesor şi studenţi prin care profesorul urmăreşte deliberat şi sistematic fie stabilitatea, fie modificarea comportamentelor studenţilor şi / sau grupului de studenţii.

Ca în orice proces de comunicare umană, în comunicarea educaţională, relaţionarea are loc între emiţător şi receptor printr-un anumit canal de transmitere a mesajului într-un sistem de simboluri şi semnificaţii, într-un anumit context situaţional.

Astfel, în absenţa unui minim de congruenţă repertorială, comunicarea, şi, cu atât mai mult, influenţarea, nu pot avea loc. Schimbul de mesaje între emiţător şi receptor se realizează mai frecvent şi mai uşor dacă cei doi termeni se aseamănă şi, dimpotrivă, cu cât termenii sunt mai diferenţiaţi, procesul comunicării este mai anevoios. Procesul de comunicare profesor-studenţi se poate desfăşura lateralizat, când receptorul nu devine în nici un moment emiţător, şi nelateralizat, ca formă integrală a comunicării, cu prezenţa feed-back-ului. Feed-back-ul înlesneşte exprimarea deschisă a atitudinilor, sentimentelor, opiniilor, permite o relaţie educaţională stimulativă între profesor şi studenţi, iar la nivelul grupului, creşterea coeziunii şi gradului de interacţionare a membrilor lui. Feed-back-ul depinde de metodele utilizate de profesor, care permite şi stimulează sau, dimpotrivă, îngrădeşte participarea fiecărui membru al grupului la comunicare.

Calitatea comunicării educaţionale depinde de sistemul de comunicare şi de gradul de stăpânire a acestuia de către emiţător şi de către receptor.

De regulă profesorul este iniţiatorul comunicării formale în activitatea sa cu grupul de studenţi şi cu membrii acestuia, ceea ce nu exclude posibilitatea ca şi studenţii să aibă iniţiativă în acest sens. Relaţiile profesorului cu studenţii se manifestă printr-o mare varietate de comportamente, fapt care generează grade diferite de intensitate a interacţiunii şi de implicare a celor doi termeni nu numai în comunicare, ci şi în activitate. Astfel, dacă profesorul formulează directive iar studenţii execută, interacţiunea dintre ei este slabă, ca şi în cazul controlului neverbalizat al profesorului cu privire la executarea unei sarcini de către studenţi sau al evaluării cunoştinţelor studenţilor. Dacă relaţia educaţională se bazează pe schimb de informaţii, în care iniţierea comunicării se realizează spontan şi liber, gradul de interacţiune profesor - studenţi şi studenţi - studenţi este puternic, implicarea în activitate este intensă, efectele formative sunt puternice, cu condiţia fundamentării lor ştiinţifice şi morale pronunţate.

Anumiţi factori pot acţiona divergent şi defavorizant pentru acţiunea educativă, determinând apariţia unor obstacole în calea comunicării optime. Unele obstacole sunt de natură materială şi ţin de particularităţile mediului. Altele ţin de particularităţile celor doi termeni ai relaţiei: profesor şi studenţi. Astfel, studenţii şi profesorul stăpânesc în grade diferite limbajul, diferenţe în acest sens existând şi între studenţii înşişi. Între profesor şi diferite categorii de studenţi există o distanţă socioculturală mai mult sau mai puţin pronunţată. Asemenea realităţi pot genera distorsiuni în comunicare şi impun tratarea diferenţiată a studenţilor de către profesor. La fel, lateralizarea comunicării şi absenţa feed-back-ului au efecte restrictive asupra însuşirii cunoştinţelor, precum şi asupra formării intelectuale a studenţilor. În schimb, realizarea feed-back-ului şi încurajarea comunicării inter-studenţi în activităţile didactice permit optimizarea influenţei profesorului asupra studenţilor.

Rolul profesorului este de a pune la dispoziţia studentului cele mai relevante informaţii (conţinut) într-un cadru (proces) care să producă motivarea, entuziasmul, implicarea şi plăcerea studenţilor. În aceste condiţii, progresul studenţilor va fi cel mai mare cu putinta. Profesorul permite fiecarui elev sa-si urmeze drumul sau personal de evolutie, oferindu-i modelul de comportament civilizat, etic, de limbaj si echilibru emotional.