Managementul mărcii

I. PREZENTARE GENERALĂ

(aspecte relevante cu privire la organizaţie: istoric, notorietatea şi imaginea companiei etc.)

A. Prezentare generală a Academiei de Studii Economice din Bucureşti

Sigle omologate:

Scurt istoric

Infiintata prin Decret Regal, la 6 aprilie 1913, din initiativa lui Nicolae D. Xenopol, Ministrul Industriei si Comertului, sprijinit de un grup de tineri economisti formati la universitati prestigioase din Germania, Franta si Anglia, Academia de Inalte Studii Comerciale si Industriale (A.I.S.C.I.) a fost prima institutie de invatamant economic superior din România.

Scopul institutiei a fost subliniat de primul său rector, profesorul universitar doctor Anton Davidoglu, matematician de reputaţie internaţională, cu ocazia deschiderii cursurilor, la 1 noiembrie 1913: „Această academie trebuie să devină un focar în jurul căruia să se concentreze şi de care să depindă întreaga activitate economică”.

In primele doua decenii, A.I.S.C.I. s-a subordonat Ministerului Industriei si Comertului, perioada in care a depasit toate obstacolele materiale, precum si pe cele privind recunoasterea sa ca institutie de invatamânt superior: constructia Palatului Academiei din Piata Lascar Catargiu, astazi Piata Romana (1924-1926); organizarea doctoratului (1921); un corp profesoral format din personalitati de prestigiu: Anton Davidoglu, Stanislas Cihoski, I. N. Angelescu, Ion Raducanu, Virgil Madgearu, Victor Slavescu, Constantin Bungetianu, Andrei Radulescu, Gheorghe Tasca, Nicolae Iorga (din 1931), Gromoslav Mladenatz s.a.

Modificarile aduse in aprilie 1935 la legea privind functionarea A.I.S.C.I. au consfintit trecerea Academiei in subordinea Ministerului Instructiunii Publice.

Durata de pregătire universitară a fost iniţial stabilită pentru trei ani, însă, începând cu anul 1929, a fost introdus un an pregătitor, care a fost integrat în structura propriu-zisă de pregătire începând cu anul universitar 1936-1937, durata de şcolarizare devenind astfel de patru ani.

Spre sfârşitul perioadei interbelice, procesul de învăţământ era structurat pe două mari cicluri: ciclul I, care cuprindea cursuri de generalizare, predate în anul I prin intermediul a zece discipline şi în anul II prin intermediul a douăsprezece discipline şi ciclul II (anii III şi IV), în care erau predate cursuri de specializare, în cadrul a trei secţii: Secţia I - Ştiinţe Economice, Financiare, Sociale; Secţia a II-a - Administrativă, Consulară şi Secţia a III-a – Comercială, Industrială.

Începând cu anul 1947 Academia de Ştiinţe Comerciale şi Cooperatiste este organizată pe facultăţi, respectiv: Facultatea de Ştiinţe comerciale şi Facultatea de Ştiinţe cooperatiste. Fiecare dintre cele două facultăţi avea nominalizate câte trei ramificaţii, iar pentru anii III şi IV erau prevăzute secţii de specializare pentru fiecare facultate, durata studiilor fiind de patru ani.

Reforma învăţământului din anul 1948 a condus la transformarea denumirii în Institutul de Ştiinţe Economice şi Planificare - I.S.E.P., care a fost organizat iniţial în trei facultăţi: Facultatea de Economie generală; Facultatea de Planificare şi Administrare economică, cu secţiile: Economia industrială, Economia agrară, Economia comercială şi cooperatistă şi Facultatea de Finanţe, cu secţiile Finanţe şi Credit. Durata studiilor era de patru ani la Facultatea de Economie generală, iar pentru restul facultăţilor era de trei ani.

Perioada cuprinsă între 1951 şi 1959 s-a caracterizat printr-o serie de transformări care au vizat atât denumirile facultăţilor, cât şi apariţia unor noi facultăţi şi secţii. Durata studiilor universitare a fost stabilită la cinci ani pentru Facultatea de Ştiinţe economice şi la patru ani pentru restul facultăţilor, la care s-a mai adăugat câte un an pentru forma de învăţământ fără frecvenţă (introdusă din anul universitar 1951-1952).

Incepand cu anul universitar 1967-1968, invatamantul economic din Romania isi redescopera vocatia europeana, I.S.E.P. este reorganizat si transformat in Academia de Studii Economice din Bucuresti (A.S.E.), denumire care s-a pastrat pana astazi, în cadrul structurii acesteia fiind regăsite 6 facultăţi: Facultatea de Economia producţiei, cu două secţii: Economia industriei şi Economia agriculturii; Facultatea de Calcul economic şi cibernetică economică, cu trei secţii: Cibernetică, Mecanizarea şi automatizarea calculului economic şi Statistică economică; Facultatea de Comerţ, cu trei secţii: Comerţ interior, Comerţ exterior şi Merceologie; Facultatea de Finanţe, Facultatea de Contabilitate şi Facultatea de Economie generală. Durata studiilor a fost stabilită la patru ani, cu excepţia Facultăţii de Calcul economic şi cibernetică economică, unde studiile se întindeau pe durata a cinci ani, situaţie menţinută până în anul universitar 1974 - 1975, când denumirea acestei facultăţi s-a schimbat în Facultatea de Cibernetică, iar durata studiilor universitare a fost stabilită tot la patru ani.

Începând cu anul universitar 1968-1969, alături de studiile de învăţământ la zi şi fără frecvenţă, a fost introdus învăţământul seral (cu excepţia Facultăţilor de Contabilitate şi Economie agrară). Pentru cursurile serale şi fără frecvenţă, durata de şcolarizare presupunea un an în plus faţă de cursurile la zi.

În ceea ce priveşte disciplinele predate în cadrul universităţii s-au înregistrat două etape distincte: perioada 1913-1948, când materiile predate erau structurate pe „catedre de curs” (ocupate numai de profesori titulari) şi „conferinţe” (ocupate de conferenţiari titulari) şi perioada după anul universitar 1948-1949, când catedrele se organizează pe discipline înrudite. În timp, numărul catedrelor a variat de la 12 (1948), la 48 (1951-1952) şi la 27 (1967-1968), pentru ca în anul universitar 1985-1986 să ajungă la 15 catedre.