Constituirea familiei în satul tradițional românesc

1. Definirea familiei

,,Noţiunea de familie provine din latinescul familia care, iniţial, a desemnat proprietatea cuiva, pământul, casa, banii, sclavii etc. şi, mai apoi, relaţiile de rudenie sau afiliere.Familia este definită ca o structură dinamică, în permanent proces de modelare şi re-modelare, constând în ansamblul relaţiilor dintre membrii ei, uniţi prin căsătorie, origine (filiaţie sau rudenie prin descendenţa dintr-un autor comun) şi adopţie. Membrii grupului familial locuiesc împreună, comunică şi interacţionează unii cu alţii în funcţie de rolurile familiale adoptate, au o viaţă economică, interese, norme şi valori comune, creând şi menţinând un mod de viaţă şi o mentalitate comune.’’ Familia este un grup social caracterizat prin rezidenţă comună, cooperare economică şi reproducţie. N. Damian se referă la familie ca la „un grup de rude prin căsătorie, sânge sau adoptare care trăiesc împreună, desfăşoară o activitate economico-gospodărească comună, sunt legate prin anumite relaţii spirituale (ideologice şi psihologice), iar în condiţiile existenţei statului şi dreptului, şi prin anumite relaţii juridice". „Familia este un grup social realizat prin căsătorie, alcătuit din persoane care trăiesc împreună, au gospodărie casnică comună, sunt legate prin anumite relaţii natural-biologice, psihologice, morale şi juridice şi răspund una pentru alta în faţa societăţii".

Astăzi este recunoscută social ca familie şi configuraţia un părinte cu copil (copii), familia monoparentală. Nu puţine sunt cazurile în care cei doi soţi nu mai au relaţii intime (împreună), dar sub celelalte aspecte cuplul sau grupul se prezintă ca familie.

2. Casatoria traditionala

,,Meleleagurile care formează astăzi teritoriul României au fost locuite din cele mai vechi timpuri. În dezvoltarea sa, populaţia ce a trăit pe acest teritoriu a parcurs toate etapele principale din istoria omenirii, de la ceata primitivă la ginta matriarhală, de la organizarea patriarhală ulterior la organismele politice ce cuprindeau întregul spaţiu carpato-danubiano-pontic încă din faza epocii pietrei cioplite, din ceata primitivă s-au desprins grupuri mari de rude, iar ulterior, treptat, relaţiile dintre sexe au fost întâi reduse şi apoi interzise Intre rude de generaţii diferite.’’

Singura viabilă, cu putere de dovadă, a devenit filiaţia după mamă, de unde şi importanţa ginţii materne, în care toate rudele erau cunoscute după mamă, copiii aparţinând unei asemenea ginţi în mod natural. Era vremea în care încep să apară aşa-zisele „căsătorii3 pe grupe de vârstă şi în care denumirile de „tată", „mamă', „frate" nu mai sunt simple apelative de calitate, ci încep să reprezinte persoane în sarcina cărora apar îndatoriri ce se respectă. Ulterior, aceste căsătorii pe grupe în cadrul familiei înrudite prin sânge au făcut ca grupele conjugale să fie împărţite pe generaţii, toţi bunicii şi bunicile erau soţi între ei etc, la fel fiind şi copiii lor.În perioada următoare, treptat, căsătoria pe grupe nu mai supravieţuieşte, iar în neolitic încep să apară germenii familiei ce-şi are izvorul în căsătoria pereche, ce reprezintă unirea unui anumit cuplu pentru o anume perioadă, de obicei suficient de scurtă. în aceste cazuri, cei doi soţi temporari îşi părăseau familia lor maternă. Bărbatul avea mai multe soţii, dintre care numai una era soţia principală, iar femeia avea mai mulţi soţi, dintre care unul singur era soţul principal

O dată cu trecerea secolelor, soţul îşi va lua o soţie în siste¬mul numit matrilocal, fără a avea o gospodărie comună şi vreun drept asupra copiilor. Există în această perioadă şi un alt gen de căsătorie, numită căsătorie preferenţială care este în fapt o rămăşiţă a căsătoriei pe grupe, putând fi vorba de veri încrucişaţi de căsătoria soţului supravieţuitor cu sora (sororat) sau fratele (levirat) celui decedat sau chiar se mai păstrează elemente de poliandrie. Relaţiile dintre soţi erau dominate practic de poziţia deosebită a femeii care nu era inferioară bărbatului, ci dimpotrivă. O nesocotire a voinţei acesteia şi a hotărârii ei, exprimată public, ducea în mod inevitabil Ia ruperea legăturii conjugale şi de cele mai multe ori rudele soţiei îi aplicau bărbatului o corecţie fizică sau chiar una cu consecinţe patrimoniale. Este şi motivul pentru care drepturile bărbatului erau reduse şi obligaţiile (îndatoririle) erau deosebit de numeroase, mari şi împovărătoare: în sistemul dislocai, numai faţă de familia maternă, iar în cel matrilocal, faţă de ambele familii. In aceste împrejurări, sigur că naşterea unei fete într-o familie era mult mai bine primită, reprezentând un moment de bucurie, în raport cu naşterea unui băiat.