Diviziunea Muncii Sociale Conceptul de Anomie la Durkheim

Durkheim(1858-1917), este considerat cel mai faimos sociolog francez , figura fondatoare a functionalismului, operele sale dezvaluind insa si idei, sentimente post-moderniste, structuraliste. In ciuda meritelor sale, o foarte mare perioada de timp conceptia sa despre sociologie si ideile sale nu au fost acceptate. Cu toate acestea a scris numeroase articole si carti, tratand despre diferite domenii ale vietii sociale, pe care le-a analizat in profunzime si la care a propus solutii conforme gandirii sale sociologice. Concept care isi are originile in opera lui Durkheim se refera la o anumita stare a indivizilor sau a grupurilor atunci cand sunt privati de, sau isi pierd normele reglatoare ale asteptarilor si comportamentelor lor, norme care sunt pentru ei atit de sigure si pline de inteles. Anomia este o consecinta a absentei unor reguli sociale si morale adecvate si poate duce la depresii, devianta si, in cazuri extreme, la sinucidere sau omucidere. Ea sugereaza ideea ca "starea mentala" a omului, aparent individuala, trebuie inteleasa ca de fapt fiind produsa de conditiile sociale si culturale mai largi sau ca un raspuns la acestea.

De cele mai multe ori, termenul este folosit pentru a descrie experienta sociala a lipsei de putere si dezorientarea. In opera lui Merton (1957) cuvintul a fost extins pentru a explica devianta. Acest autor sugereaza ca anomia caracterizeaza anumite grupuri care experimentaza un conflict intre scopurile definite de societatea din jur (adica succesul material) si posibilitatile si mijloacele lor de a atinge aceste scopuri. Devianta (de exemplu, jefuirea unei banci ) este vazuta deci ca rezultatul unei tensiuni anomice. Durkheim a vazut anomia ca fiind o trasatura din ce in ce mai caracteristica vietii moderne, datorita naturii relatiilor sociale, in conditii de instabilitate si de schimbare continua.

Originalitatea sa consta atat in crearea unor concepte sociologice care sa explice teoria sa (constiinta colectiva ,reprezentare colectiva, fapt social), dar si in expunerea intr-o lumina noua, cu un sens diferit a altora deja existente. Este cazul conceptului de anomie, cercetat de autor in doua din scrierile sale: ,,Diviziunea muncii sociale” si ,,Despre sinucidere”. Pentru a intelege mult mai bine sensul anomiei la Durkheim trebuie sa observam cum era perceput acest concept inainte ca el sa fie tratat de autorul francez.

Etimologic, termenul anomie, semnifica absenta normelor, regulilor sau legilor. In scrierile grecesti acesta era relationat cu adjectivul „anomos” ceea ce inseamna „ fara lege”. In decursul istoriei sale, termenul a capatat semnificatii diverse, chiar contradictorii ,vaste si uneori chiar avand conotatii negative.Guyau foloseste termenul pentru a desemna individualizarea ,inevitabila si de dorit,a regulilor morale si credintelor. Émile Durkheim a imprumutat termenul de la Guyau , enuntand, insa, cotradictoriul acestui individualism cu tendinte anarhice, deoarece, in viziunea sa orice fapt moral consta intr-o regula de conduita sanctionata.

Vom incerca in cele ce urmeaza sa observam cum explica Durkheim anomia in fiecare din aceste scrieri.De mentionat ca termenul este folosit , in cele doua opere, cu sensuri diferite .El propune mai multe definitii care oscileaza intre raul nedefinit si nereglementarea vietii economice. Diferentiaza chiar intre anomia acuta si cea cronica , intre cea regresiva si cea progresiva. Insa incepand cu 1902 autorul nu mai intrebuinteaza sistematic aceasta notiune.

Astfel, in ,,Diviziunea muncii sociale”anomia este una dintre formele patologice ale diviziunii muncii si anume o lipsa temporara a unei reglementari sociale capabile sa asigure cooperarea intre functiile specializate. Originea sa o reprezinta insuficienta contactelor intre rolurile sociale. Astfel anomia isi face aparitia in perioada de tranzitie sociala de la solidaritatea mecanica la cea organica. In mod normal , cresterea diviziunii sociale a muncii determina integrarea sociala prin solidaritate organica , dar acolo unde schimbarea economica este prea rapida cresterea reglementarilor morale intra in conflict cu dezvoltarea diferentierii si specializarii , si astfel apare o diviziune a muncii anormala , anomica, patologica. In aceasta situatie diviziunea muncii nu produce solidaritate sociala. Aceasta stare apare in diverse imprejurari cum ar fi nepotrivirea functiilor intre ele (falimente in momente de criza economica), conflictul dintre muncitori si patroni insotit de dizlovarea corporatiilor sau diviziunea adancita a muncii stiintifice care dezbina comunitatea cercetatorilor. Ruptura anomica se produce in clipa in care constiinta comuna a indivizilor este sfaramata prin introducerea unor baraje opace intre ei : vechile reguli juridice si morale nu mai au valabilitate , o sarcina precisa blocheza individualul impiedicandu-l ,,sa vada dincolo de ea”.

Daca in societatile segmentare constiinta colectiva era cea care contituia forta sociala din individ, tot astfel, in societatile organizate, munca medie constanta este cea care reprezinta forta sociala a individului. Prin munca medie constanta Durkheim denumeste unul din sensurile activitatii functionale(altele doua sunt:continuitate a manifestarilor functiilor ,continuitate a functionarii unui organism) .