Viața și opera lui Emile Durkheim

Émile Durkheim (1758-1817) a fost unul din cei mai mari sociologi.

Émile Durkheim, nascut într-o familie tradițională de evrei stabilită cu traiul în estul Franței în Evul Mediu. David Émile Durkheim, ultimul copil din familie, născut la 15 aprilie, 1858,la Epinal, un mic orășel de lîngă granița cu Germania. Așa se explică și faptul că, deși era francez, numele său face parte din cele specifice germane. Provenit dintr-o familie cu o puternică tradiție religioasa, Durkheim a studiat în tinerețe ebraica și doctrina talmudică. La 12 octombrie 1870, cînd Durkheim avea 12 ani, armata germană a invadat și ocupat orașul său natal, Epinal. Deși la o vîrstă fragedă Durkheim a fost martorul haosului social și al efectelor datorate unei rapide, temă de care a fost preocupat tot restul vieții.

A absolvit școala normală superioară (la cea de a treia încercare) și a reusit la două bacalaureate: unul în litere (1874) și celălalt in științe (1875).

Și-a susținut doctoratul în filosofie cu teza ”Despre diviziunea muncii sociale”, însoțită de o teză complementară redactată în latină asupra Contribuției lui Montesqieu la construirea științei sociale.

Şi-a definitivat studiile la Paris, apoi, câţiva ani, a predat filosofia la mai multe şcoli de lângă capitala Franţei. Ulterior a mai studiat, pe parcursul unui an, în Germania, ştiinţele sociale şi conexiunile acestora cu etica. In urma acestor studii a publicat două articole în presa franceză, fiind remarcat de lumea universitară.Este influenţat de cărţile lui Montesquieu, ale contelui de Saint-Simon,dar şi de Auguste Comte şi Herbert Spencer. Între 1885-1886 studiază științele sociale în Paris, apoi în Germania sub conducerea lui Wilhelm Maximilian Wundt. După întoarcerea din Germania publică în revista filosofică trei articole: Studii recente asupra stiintelor sociale, Stiinta pozitiva si morala in Germania si Filosofia in universitatile germane. Din 1882 preda la doua licee din provincie. Astfeleste remarcat de Louis Liard - director al invatamantului superior in Ministerul instructiei publice și a reuşit să ocupe la Universitatea din Bordeaux un post creat special pentru el şi, începând cu anul 1887 devine profesor de pedagogie și știință socială la această universitate, unde predă cursul francez de sociologie primul curs predat într-o universitate.

In toamna anului 1887 se căsătorește cu Louise Dreyfus, fiica unui industriașparizian specializat ăn cazangerie.

În 1892 primeşte primul titlu de doctor în sociologie acordat de Universitatea din Paris, iar după 10 ani ocupă un loc la catedra de specialitate a acestei universităţi.

Este numit in 1902 lector in Stiintele educatiei la Sorbona si profesor titular de pedagogie patru ani mai tarziu cand va preda si sociologia. In 1906 preda la catedra de pedagogie a facultatii de litere din Paris, si in 1913 catedra sa primeste numele chair de sociologie de la Sorbona.

2. Activitatea profesională

Realizările sale științifice sunt foarte vaste.Cele mai importante lucrări ale sale, în ordinea publicării, sunt: Despre diviziunea muncii în societate (1893), Regulile metodei sociologice (1895), Suicidul (1897), Prohibirea incestului şi originile sale (1897), precum şi studiul numit Două legi ale evoluţiei penale (1900), apoi Educaţie şi sociologie (1912).Formele elementare ale vieții religioase (1912).Dupa moartea sa sunt publicate urmatoarele lucrari ale sale: L'education morale (1923), Sociologie et philosophie (1925), Le socialisme (1928), L'evolution pedagogique en France (1938).