Fenomenele sociale care influențează viața școlii și viața de familie

Introducere

În sociologie, prin fenomen social se defineşte o relatie, un proces, un mod de organizare.( Dictionar de sociologie (coordonatori: Cătălin Zamfir, Lazărb Vlăsceanu), Bucureşti, Editura Babel, 1998, p. 246).

Fenomenul social cuprinde o suită de fapte sociale sau, după formularea lui Emile Durkheim, un ansamblu de fapte sociale, precum norme juridice şi morale, obiceiul, limbajul, reguli comportamentale, precepte religioaseş.a.m.d. Distinctia dintre fenomenul social şi fapt social în spatiul de manifestare al sociologiei este mică, sociologii operând frecvent cu cei doi termeni, aşa cum o fac de altfel şi istoricii.

Vorbind de fenomene sociale si de evolutia lor pe de o parte benefica iar pe alta cu urmari grave care se rasfrand ulterior asupra copiilor familiei, asupra scolarului trebuie luate masuri de control si de mentinere a ordinii sociale in viata autohtona. Ordinea socială nu se poate mentine numai prin elaborareaşi impunerea unui tip sau a unei categorii de norme, întrucât ea însăşi este o sumă de ordini normative (morale, etice, politice, religioase etc.).

Normele, în general, precum şi normele sociale, în particular, nu sunt, însă, acceptate de către toti indivizii, maniera lor de respingere îmbrăcând o varietate de manifestări. Îndepărtarea de spiritul normei sociale şi cu atât mai mult încălcarea, conştientă sau nu, a acesteia generează un comportament deviant, cum îl califică sociologii. Devianta, este, deci, „o formă de comportament caracte- rizat printr-o distantare semnificativă de la normele sociale stabilite prin statutul social respectiv (R.K. Merton, 1961)”.

Din punctul meu de vedere fenomenele sociale au luat amploare odata cu integrarea in Uniunea Europeana, in special migratia, imigratia si globalizarea.

Cred ca aceste fenomene sociale contribuie de cele mai multe ori la intregirea sentimentului de abandon in randul copiilor vorbind aici de acei copii care sunt lasati singuri acasa o perioada destul de lunga de timp , parintii fiind plecati inafara tarii la munca.

Vremurile vitrege prin care trecem duc la majorarea numarului de parinti plecati inafara tarii si de copii “abandonati”

Capitolul 1: Fenomenele sociale si influenta lor asupra elevilor din scolile romanesti

“Cu salarii mai bune ne tinem parintii aproape de casa”

1.1 Planul social. Dezvoltarea pe plan social si influenta acestuia asupra psihicului unei persoane.

Dezvoltarea in plan social se refera la evolutia capacitatii individului in trei mari directii:

1.Capacitatea de a relationa cu semenii.

2.Capacitatea de a participa la institutiile sociale importante;scoala.

3.Capacitatea de a-si pune in accord conduit cu anumite standarde si norme de comportament in societate.

Dezvoltarea in planul social vizeaza evolutia raporturilor copilului cu mediul social in care traieste si procesul prin care el ajunge sa se manifeste ca membru al unei societati.In procesul dezvoltarii sale ca fiinta sociala, copilului ii revin trei mari categorii de sarcini:

Sa stabileasca relatii satisfacatoare si productive(atat pentru el, cat si pentru altii) cu alte persoane semnificative din reteaua sociala in care patrunde;

Sa participe la institutiile importante(cum ar fi scoala);

Sa se comporte in accord cu codurile, normele si standardele care fac posibila functionarea sociala;

Dezvoltarea in planul social se refera tocmai la evolutia posibilitatilor copilului de a realize aceste trei mari categorii de sarcini.

Dezvoltarea sociala si felul de a fi al personalitatilor(dezvoltarea psihologica) se impletesc inextricabil in evolutia copilului ca fiinta umana.Modul in care o persoana se concepe pe sine insasi(dezvoltarea eului) este strans legat, de exemplu, de relatiile sale sociale cu alte persoane caci de-a lungul vietii , adeseori omul ajunge sa se cunoasca pe sine insusi prin intermediul altora, si aceasta poate determina intr-o larga masura ceea ce el va ajunge sa gandeasca despre sine insusi.

In rastimpul vietii dezvoltarea sociala urmeaza doua cai complementare realizand a dubla functie pentru viata copilului in societate.

Prima directie este socializarea fiintei umane, care include eforturile individului”de a tine pasul” cu ceilalti, de a-si regal comportamentul, in acord cu normele si standardele sociale adoptate de toti ceilalti.Aceasta este functia integrative a dezvoltarii sociale, intrucat este acel aspect al ei prin care individul se conecteaza la societate, prin intermediul interrelatiilor sociale si al responsabilitatilor asumate.

A doua directie a dezvoltarii sociale este aceea a individualizarii si personalizarii fiintei umane, adica afirmarea identitatii sociale unice si a personalitatii individului.Acest aspect presupune dezvoltarea capacitatii individului de a se cunoaste pe sine insusi, precum si intelegerea rolurilor conferite si a statutului social.Aceasta este functia diferentiatoare a dezvoltarii sociale, intrucat este acel aspect al ei prin care individul ajunge la constiinta unicitatii propriei sale persoane intr-o anumita pozitie in interiorul retelei sociale care il cuprinde.

Prin intermediul functiei integratoare a dezvoltarii sociale, individul poate beneficia de toate avantajele pe care I le pot oferi relatiile sociale cu alte persoane sau institutiile unei societati; prin intermediul functiei diferentiatoare, el dobandeste un status social si ajunge la cunoasterea de sine.