Doctrina Liberală

DOCTRINA LIBERALA

Ce înseamna liberalism? Ce înseamna doctrina liberala? Caci exista o diferenta între acestea doua: liberalismul — curent politic si filosofic — si doctrina liberala — baza ideatica a acestuia.

Liberalismul înseamna mai mult decât o actiune politica, el este apar¬tenenta la un sistem de valori si, poate, la o spiritu¬alitate; el nu umple o filosofie de viata, dar o poate fundamen¬ta. Doctrina liberala contine numai liniile directoare ale acestuia, si ele destul de disputate, dat fiind caracterul foarte generos al ideilor liberale.Plin de viata, liberalismul nu este o religie politica, doctrina liberala respingând prin sine transformarea sa în dogma sau fetis, însa nu exclude un sentiment de religiozitate, nascut în lupta cu conservatorismul de orice culoare a celor ce servesc drept portdrapel ideilor liberale.Gestul lor se poate explica si din alt punct de vedere: o religie a viitorului ar trebui sa contina pe lânga unele norme specifice religiilor deja existente si principii de inspiratie liberala..

Pe scurt, liberalismul este un curent generat de principiile liberale asa cum ideologiile sunt generate în oameni de doctrine.

Culegând conceptiile ce se circumscriu sferei tratate ale tuturor celor ce se numesc liberali si intersectându le am obtine foarte putin: idea suprematiei omului. Non multa, sed multum — aceasta idee înseamna enorm de multe: suprematia omului asupra naturii nerationale, suprematia fiecaruia asupra vointei gregare a celorlalti, adica a individului asupra obligatii¬lor fata de comunitate, înseamna respectul unei demnitati fun¬damentale ce defineste fiinta umana, înseamna refuzul îngenuncherii în fata unei puteri oarecare, putând însemna si biblicul „dupa chipul si asemana¬rea Sa” — într un cuvânt: libertate.

De ce o idee atât de general umana sa fie proprie liberalis¬mului? Daca liberalismul ar fi un steag pe el ar sta scris „libertate”. Libertatea îi este baza. Dar libertatea în sine nu spune totul: necultivata si neaparata libertatea poate fi usor ucisa si numai cu mari sacrificii reînviata, totusi „cultivarea” si „apararea” acesteia înseamna o limitare a libertatii. Solutia minimizarii pierderii de libertate implicate este ca individul sa se apere singur, prin sine sau în asociere cu altii, in¬dividul si societatea întretinând servicii publice sau private dedicate acestui scop.

În numele libertatii, în chiar inima regimurilor totalitare comunis¬te, fasciste, militare, personale, religioase sau de orice alt tip, indivizii s au închis, pentru a si proteja o bruma de libertate, câte unul sau câte un grup, aparându se de mizeria propagandei totalitare si cautând sa perceapa imaginile societatilor liberale, în tot sau doar sub aspect spiritual, militând uneori, în pofida aparatelor represi¬ve, pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului, pentru libertatea de constiinta, de informare si de exprimare, idei care implica economia libera si democratia liberala.

Regimurile totalitare ucid componente fundamentale ale manifestarii libertatii: initiativa si creativitatea, si le anihileaza pentru ca acestea sunt dusmani neiertatori ai acestor regimuri si prieteni ai libertatii. De aici preocuparea libera¬lismului pentru un sistem politic democratic.

În teorie, libertatea este un concept negativ, imaginea asociata putând fi un gaz rarefiat la infinit în care moleculele se misca haotic, fara a se ciocni. În realitate ciocnirile, corespondente ale conflictelor de intere¬se, sunt destul de numeroase, crescând cu cât libertatea este mai intens folosita. Aceasta implica limitarea libertatii unei parti în functie de libertatea celeilalte, ceea ce poate implica mecanisme pozitive.Instituirea libertatii, sau, mai exact, limitarea exercitiului acesteia pentru a nu leza liber¬tatea altuia, se face prin norme de drept, norme rezultate în urma unui proces politic, proces în care drepturile politice sunt asigurate si de un principiu de baza al liberali¬smului: separarea puterilor în stat ca urmare legislativul, executivul si justitia sunt trei puteri egale, care se controleaza reciproc. Mai mult, Montesquieu spunea: “Il faut que pouvoir arréte la pouvoir!”. Un alt concept politic care garanteaza libertatea este democratia liberala, adica acel tip de sistem politic în care cetatenii se pot manifesta democratic, protejând însa minoritatile de orice fel si respec¬tând oricarui individ drepturile fundamentale, spre deosebire de democratia gregara, în care domneste bunul plac al majoritatii si, poate, invidia egalitarista.