Efectele violenței asupra copilului

Considerată structură de bază a oricărei societăţi, familia nu reprezintă doar un grup format din câţiva membri, de regulă soţ, soţie şi copii, ci mult mai mult de atât, înseamnă o relaţie de sprijin reciproc, ajutor dezinteresat, dragoste şi securitate emoţională.Oamenii nu pot trăi singuri, chiar dacă sunt înconjuraţi de prieteni. Acesta este motivul pentru care a apărut familia, cu toate regulile ei, care au transformat-o într-o instituţie al cărei rol este de a-i apăra pe membri şi de a-i ajuta pe copii să crească. Deşi există familii care întruchipează idealul, membrii cărora nu sunt doar părinţi şi copii, ci şi prieteni, în altele, din ce în ce mai multe, caracteristica principală o reprezintă relaţiile tensionate. De altfel, în fiecare familie există probleme mai mari sau mai mici, discuţii în contradictoriu sau chiar situaţii limită, important fiind ca acestea să fie depăşite cât mai repede. Din păcate, mulţi par să uite că familia este locul în care există siguranţă şi în care copiii capătă primele noţiuni despre viaţă.

Din păcate, schimbările ce au caracterizat sfârşitul de mileniu au afectat şi structurile sociale, începând cu familia.Pentru cei mai mulţi dintre noi, „acasă” înseamnă locul în care ne simţim ocrotiţi şi linistiţi. Din păcate, există familii în care relaţiile afective au de suferit, se acumulează tensiuni care, nu de puţine ori, degenerează în diferite forme de violenta. Intoleranţa, rigiditatea relaţiilor ierarhice din societate, statutul inferior al victimei cât şi lipsa unor mecanisme de protecţie socială şi a unui cadru legislativ adecvat, sunt factorii specifici care explică comportamentul violent în familie.

Originea violenţei în familie şi ceea ce o înrădăcinează puternic este mentalitatea tradiţionalistă care vizează şi statuează diferenţa între rolurile masculine şi feminine trimiţând la societăţile patriarhale.Într-o societate în care majoritatea oamenilor nu-şi urmăresc decât propriile interese şi câştiguri, într-o societate în care violenţa de orice tip este considerată ca ceva normal şi chiar necesar, într-o societate în care aderarea la "principiile" democraţiei occidentale devansează respectarea individului ca entitate umană, copilul nu-şi găseşte locul ce ar trebui să-l ocupe, atât în "familie, cât şi în societate.

Se numeşte "violenţa în familie" orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei familii. Abuzul în interiorul unei familii poate lua multe forme: abuzul verbal, refuzul accesului la resurse financiare, izolarea de prieteni şi familie, ameninţări şi atacuri care în unele cazuri pot duce la moartea unuia dintre parteneri.

Funcţia principală a familiei, creşterea copiilor, este distorsionată cu largi şi dramatice consecinţe în viitor. Perturbarea acestei funcţii se petrece în general, ca o stare de boală cronică ce se acutizează în momentele evenimentelor de violenţă. Cercetările arată că trauma copiilor care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, este mai intensă şi cu consecinţe mai profunde şi mai de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părinţilor.Într-o familie bântuită de violenţă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de viaţă ordonată, de dragoste) sunt profund neglijate.

Funcţiile parentale nu mai pot fi împlinite. O mamă victimă a violenţei soţului este mai puţin capabilă să asigure îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine, sănătate fizică) sau să-l protejeze pe acesta de răniri, accidente, pericole fizice sau sociale. Copleşită de ruşine pentru ceea ce i se întâmplă, de sentimentul eşecului în cea mai importantă relaţie interpersonală, de teroare, de autoacuzaţii femeia nu mai este capabilă de a juca nici unul din rolurile impuse de viaţa familiei.

În atmosfera de violenţă, copilul devine cel mai adesea neglijat, expus tuturor relelor, de fapt rămâne într-o singurătate umplută doar de ţipetele celor din jur. Această situaţie este probabil şi explicaţia numărului mare de accidente domestice ale căror victime sunt copiii.

Copiii care cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Ei prezintă:

Probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în casă şi în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă;

Probleme emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de culpabilitate, frica de abandon, izolare, mânie, frica de răniri şi moarte;

Probleme psihologice: neîncredere în sine, depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor;

Probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, bătăi, fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scăpa de acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament defensiv cu minciuna;

Probleme şcolare - neîncredere, eliminare, schimbări bruşte în performanţele şcolare, lipsa de concentrare, lipsa de maniere sociale;