Etica protestantă și spiritul capitalist

Etica Protestantă şi spiritul capitalismului, numită în germana Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus este o lucrare scrisă de Maximilian Weber născut în 21 aprilie 1864 şi decedat în 14 iunie 1920. Max Weber, cum e mai bine cunoscut a fost un economist politic şi sociolog german, fiind considerat unul dintre fondatorii studiului modern al sociologiei şi administrării publice. El şi-a început cariera la Universitatea din Berlin, şi mai târziu a lucrat la Universitatea Freiburg, Universitatea din Heidelberg, Universitatea din Viena şi la Universitatea din Munchen. A fost o persoană influentă în politica germană contemporană, fiind unul dintre negociatorii Germaniei la Tratatul de la Versailles şi membru al comisiei însărcinate cu susţinerea Constituţiei Weimar. S-a ocupat în principal cu studiul sociologiei religiilor şi a guvernului, dar prin munca sa a adus contribuţii şi în domeniul economiei. Cartea de faţă a aparut pentru prima dată în anul 1904, fiind una dintre creaţiile cele mai cunoscute a lui Weber.

Max Weber îşi structurează cartea în două mari părţi. Prima parte fiind denumită “Problema”, iar ceea de a doua “Etica profesională a protestantismului”. În aceste două părţi Weber îşi propune să arate că etica şi înţelegerea protestantă a lumii au influenţat în mod pozitiv dezvoltarea capitalismului. Weber pune foarte mult accent pe religie, mai ales pe cea protestantă, demonstrând că biserica protestantă, înaintea celorlalte biserici tradiţionale, a conciliat principiile dogmei creştine cu acumularea bogăţiei.

Etica protestantă a însemnat pentru evoluţia capitalismului cel puţin tot atât cât a însemnat tiparul, inovaţie care a produs schimbări sociale fără precedent. Cele două principii - cel al acţiunii raţionale şi cel al democraţiei exprimate prin libertate, egalitate, fraternitate - au rodit pe continentul european. Inovaţiile aduse de biserica protestantă (bogaţia ca har de la Dumnezeu şi accesul marginalilor la competiţia socială) au oferit legitimitate eticii principiilor iluministe.

Diferenţele dintre catolici şi protestanţi sunt dezvăluite prin multiple exemple pe care Weber ni le oferă: protestanţii, ca elevi şi absolvenţi, aveau o pregătire superioară, faţă de catolici; ponderea mare a protestanţiilor mai culţi nu, făcea decât să sublinieze slaba participare a catolicilor la câştigul capitalist.

Dintre calfe, catolicii sunt cei care manifestă o activitate meşteşugărească mai pronunţată, tot mai mulţi devenind maiştrii meşteşugari, pe când protestanţii se îndreaptă într-o măsură relativ mai mare spre fabrici pentru a ajunge în eşaloanele superioare ale muncitorilor calificaţi şi ale funcţionarilor industriali

Protestanţii demonstrează o înclinaţie specifică spre raţionalism economic, ceea ce la catolici nu s-a putut constata şi nici nu se poate constata în acelaşi mod.

Această cauză a comportamentului diferit trebuie căutată în “specificul lăuntric durabil al confesiunilor”.