Gabriel Tarde - publicul și mulțimea

In primul capitol al cartii "Opinia si multimea" Gabriel Tarde face o distinctie intre notiunile de "multime" si "public" , concepte importante ale lucrarii sale , mentionand cat de importanta este definirea acestora pentru a se inlatura supozitia conform careia se poate pune semnul egal intre cele doua.

In general , publicul este definit ca si multime atunci cand se vorbeste despre publicul unui teatru , al unei adunari , pe cand aici publicul este definit drept o comunitate pur spirituala , ca o diseminare de indivizi separati fizic si a caror coeziune este pur mentala.

Acest studiu trateaza probleme precum : de unde incepe publicul , cum ia nastere , cum se dezvolta , varietatile sale , raporturile acestuia cu cei ce il conduc , cu multimea , cu corporatiile , cu statul, puterea sa in bine sau in rau si modalitatile in care simte si actioneaza.

Multimea are ceva animalic in ea , in societatile primitive asocierea se facea printr-o agregare materiala , relatiile umane urmand sa se spiritualizeze odata cu urcarea in arborele social.Tarde afirma ca multimea poate fi vazuta si ca o suma de contagiuni psihice produse prin contagiuni fizice.In cazul curentelor de opinie nu se tine cont de apropierea fizica a indivizilor , oamenii se mobilizeaza , se influenteaza reciproc , isi transmit influente unii altora de sus , nu se ating , nu se vad , nici nu se aud : stau fiecare acasa citind acelasi ziar , raspanditi pe un teritoriu vast , legatura dintre ei facandu-se prin constiinta faptului pe care o are fiecare - ca acea idee , vointa este impartasita in acelasi moment de un numar mare de alti oameni.Ei isi dau seama ca sentimentul este impartasit de multi alti indivizi.

Prin prestigiul actualitatii , oamenii tind sa explice apartenenta la un anumit public (de exemplu , ziarul de azi este mai interesant decat cel de acum doua zile nu pentru ca este citit si de altii in acelasi timp ci pentru proximitatea informatiilor).De asemenea , pasiunea pentru actualitate creste odata cu sociabilitatea.

Pentru ca influentarea la distanta a indivizilor care compun un public sa devina posibila treebuie ca acestia sa fi practicat foarte mult timp prin rutina vietii intense , a vietii urbane , influentarea prin proximitate.In copilarie oamenii resimt actiunea privirii celuilalt , abia dupa o varsta mai inaintata ajung la ideea privirii celuilalt si doar cand exista adeziunea unui numar mare de semeni la o opinie este incurajata judecarea in aceeasi maniera.

Formarea unui public presupune o evolutie mentala si sociala mult mai avansata decat formarea unei multimi.Publicul s-a format abia dupa prima mare dezvoltare a tiparului in secolul al XVI-lea.S-a diferentiat intr-o anumita masura in timpul lui Ludovic al XIV -lea In acea vreme nus e compunea decat dintr-o elita restransa de "oameni de lume" care citeau gazeta saptamanala si mai ales carti (un numar mic de carti pentru un nuamr mic de cititori ).In secolul al XVIII -lea devine mai mare si se fragmenteaza.Un public aparte a inceput sa prinda contur incepand din momentul in care oamenii pasionati de aceleasi studii au devenit foarte numerosi pentru a se cunoaste personal si stabilesc legaturi prin comunicari impersoanale .In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea ia nastere publicul politic , care "absoarbe" celelalte publicuri (literar , filosof , stiintific).

De la Revolutia Franceza dateaza afirmarea reala a jurnalismului si apoi a publicului.

Multimile aparusera mult mai devreme.

Multimea este un grup social al trecutului , dupa familie este cel mai vechi dintre grupurile sociale.Publicul se poate extinde la nesfarsit si pe masura ce se extinde viata sa particulara devine tot mai intensa.A fost ajutat de cele trei inventii importante : tiparul , caile ferate si telegraful ca sa creasca.

Publicul se confunda cu ceea ce numim o "lume" la un moment dat (lumea literara, lumea stiintifica , lumea cineasta etc.) El ia nastere dintr-un fel de multime , dar exista diferente enorme intre ele.Putem apartine in acelasi timp mai multor publicuri , dar nu putem apartine decat unei singure multimi la un moment dat.Dintr-un public surescitat iau nastere uneori multimile fanatice care se plimba pe strazi scandand diverse lucruri.In acest sens , publicul poate fi numit multime virtuala , acest tip de cadere a publicului spre multime , desi periculoasa , este foarte rara.Doua publicuri care se opun sunt mai putin periculoase decat doua multimi opuse.

Multimea este o grupare mai naturala , mai tributara fortelor naturii , depinzand de vreme.Publicul , grupare de ordin superior multimii nu este supus capriciilor vremii.

Indivizii nu intra intr-o multime decat prin similitudini etnice si nu prin diferentele individuale pentru ca in transformarile unei multimi , diversele aspecte ale individualitatii se estompeaza reciproc in favoarea tiparului national care se creeaza.Actiunea individuala