Libertatea de Exprimare și Libertatea Presei

Omul a simţit întotdeauna nevoia de a-şi exprima liber toate trăirile, gândurile, credinţele, prin orice formă, fie ea protest, muzică, pictură etc. Gândurile, credinţele religioase, creaţiile spirituale şi de orice fel intră în circuitul juridic, numai dacă sunt exteriorizate, communicate, exprimate. Atât timp cât ele rămân în universal spiritual interior al omului nu pot fi cunoscute de ceilalţi. Libertatea de exprimare este posibilitatea omului de a-şi exprima prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public gândurile, opiniile, credinţele religioase etc.

Libertatea de exprimare permite cetăţenilor să participe la viaţa politică, socială şi culturală, dar această libertate nu poate fi absolută şi este supusă unor limite juridice. Aceste coordonate juridice trebuie însă expres prevăzute de lege şi necesare ocrotirii unor valori politice, economice, sociale, umane.

În lucrarea de faţă mi-am propus tratarea acestui subiect al libertăţii de exprimare al presei în contextul social al României de azi, prin prisma prevederilor stipulate de Constituţia României cu privire la dreptul la informaţie şi dreptul la viaţa privată. Pentru o mai bună înţelegere a temei, am început cu explicarea în câteva cuvinte a ceea ce înseamnă libertate de exprimare în general şi ceea ce înseamnă libertatea de exprimare în presă. După trasarea diferenţelor dintre acestea am continuat cu o expunere succintă a ceea ce prevede Constituţia României în legătură cu dreptul la informaţie şi dreptul la viaţa privată, pentru ca mai apoi, să închei abordarea din cadrul lucrării de faţă prin analiza situaţiei jurnalistului care trebuie să menţină echilibrul între cele două prevederi.

Libertatea de exprimare şi libertatea presei

Termenul de libertate derivă din latinescul “libertas”, -atis, în franceză “liberté” şi presupune posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; posibilitatea de acţiune conştientă a oamenilor în condiţiile cunoaşterii (şi stăpânirii) legilor de dezvoltare a naturii şi societăţii

Termenul de expresie derivă din latinescul “expression”, -onis sau “elocution”, -onis , preluat în franceză ca “expression”. Expresia sau exprimarea reprezintă o construcţie concisă care exprimă, de obicei în mod figurat, o idee; manifestare, redare a ideilor, a sentimentelor etc. prin cuvinte, mimică etc.; înfăţişare care reflectă starea sufletească a omului, reflectarea stării interioare a cuiva

Mass media este un termen provenit din engleză, ce se defineşte ca totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presă etc.) Etimologic, “media” – forma de plural de la englezescul “medium” – este parte din expresia englezească “media of communication”, ce se referă la acele medii organizate de disiminare a faptului, opiniei şi a altor informaţii, precum ziarele, revistele, banner-ele, filmele de cinematograf, radio, televiziune, Word Wide Web, cărţi, CD, DVD, jocuri electronice şi alte forme de astfel de manifestări. Deşi scriitori încă prezintă opinii diferite despre folosirea termenului “media” în acord de singular (media este) sau de plural (media sunt), criticile nu vor găsi însă o formulă unanimă prea curând. Potrivit Dicţionarului Ortografic Ortoepic şi Morfologic al Limbii Române, în limba română se acceptă formula “media este” ca fiind corect gramaticală

Mass media este principalul instrument al unei societăţi democratice şi presupune două drepturi fundamentale : dreptul la informare şi libertatea de expresie. Dincolo de funcţiile sale, însă, mass-media este un produs al societăţii care se formează şi funcţionează.