Comitetul European Pentru Prevenirea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor Inumane

CAPITOLUL 1

Aspecte generale privind Comitetul European pentru Prevenirea Torturii

şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane sau Degradante (CPT)

Îmbunătăţirea zilnică a protecţiei drepturilor omului este una dintre misiunile fundamentale ale Consiliului Europei. În acest scop, el şi-a fixat patru direcţii principale de acţiune:

- realizarea unor sisteme de control şi de protecţie eficace a drepturilor şi libertăţilor fundamentale;

- identificarea noilor ameninţări la adresa drepturilor omului şi a demnităţii umane;

- sensibilizarea publicului asupra importanţei drepturilor omului;

- promovarea educaţiei şi a formarii profesionale în materia drepturilor omului.

Printre cele mai importante tratate în această materie figurează Convenţia europeană a drepturilor omului, Carta socială europeanăa revizuită, Convenţia europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante şi Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale.

Cea mai semnificativă realizare a Consiliului Europei rămâne Convenţia europeană a drepturilor omului, tratat internaţional de o importanţă fară precedent care a fost adoptată în 1950 şi a intrat în vigoare în 1953. Convenţia defineşte drepturile şi libertăţile pe care statele membre se angajează să le garanteze oricărei persoane aflate sub jurisdicţia lor. Ea stabileşte, de asemenea, un sistem internaţional de protecţie: statele şi particularii, indiferent de naţionalitatea lor pot sesiza Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg dacă consideră că unul sau mai multe din drepturile garantate de Convenţie au fost violate de unul din statele contractante.

Convenţia garantează, printre altele: dreptul la viaţă, la protecţie împotriva torturii şi a tratamentelor inumane, la libertate şi securitate, la un proces echitabil, la respectarea corespondenţei şi a vieţii private şi familiale, la libertatea de exprimare (inclusiv libertatea presei), la libertatea de gândire, conştiinţă şi religie, cât şi la libertatea de reuniune pasnică şi de asociere. Protocoalele adiţionale au adaugat alte drepturi faţă de cele recunoscute prin Convenţie, cum ar fi: abolirea pedepsei cu moartea.

Comitetul european împotiva torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante a fost înfiinţat în 1987 de Convenţia cu acelaşi nume a Consiliului Europei. Conform Convenţiei împotiva torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante: “Se instituie un Comitet european pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (denumit în continuare Comitetul). Prin intermediul vizitelor, Comitetul examinează tratamentul persoanelor private de libertate în vederea întăririi, dacă este cazul, a protecţiei lor împotriva torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante.”

Activitatea Comitetului este concepută ca parte integrantă a sistemului de protecţie drepturilor omului al Consiliului Europei, punând în aplicare un mecanism extrajudiciar “proactiv” alături de mecanismul judiciar reactiv existent al Curţii europene a drepturilor omului.

Comitetull îşi implementează funcţia, esenţial preventivă, prin două tipuri de vizite – periodice şi ad-hoc. În mod regulat sunt efectuate vizite periodice în toate statele Părţi ale Convenţiei. Vizitele ad-hoc sunt organizate în acele state în care acestea par Comitetului că “sunt cerute de circumstanţe”.

Când efectuează o vizită, Comitetul beneficiază de puteri extinse în virtutea Convenţiei: acces pe teritoriul statului implicat şi dreptul de a se deplasa fără restricţie, acces nelimitat în orice loc unde persoanele sunt private de libertate, inclusiv dreptul de a se mişca înăuntrul acestor locuri fără restricţie, accesul la informaţii complete în locurile unde sunt ţinute persoanele private de libertate, ca şi la alte informaţii disponibile statului, care sunt necesare Comitetului pentru a-şi îndeplini sarcinile.

Comitetul este în egală măsură îndreptăţit să intervieveze în particular persoanele private de libertate şi să comunice liber cu oricine crede că-i poate oferi informaţii utile.

Vizitele pot fi efectuate în orice loc “unde persoanele sunt private de libertate de către o autoritate publică”. Astfel, mandatul Comitetului se extinde peste zona penitenciarelor şi a secţiilor de poliţie pentru a cuprinde, spre exemplu, clinici de psihiatrie, zonele de detenţie ale cazarmelor militare, căminele pentru azilanţi sau alte categorii de străini şi locurile în care tinerii pot fi privaţi de libertate prin decizie judiciară sau administrativă.

Două principii fundamentale guvernează relaţiile dintre Comitetulpentru lupta împotiva torturii şi Părţile la Convenţie – cooperarea şi confidenţialitatea. În acest sens, trebuie subliniat că rolul Comitetului nu este de a condamna statele, ci de a le asista în prevenirea relelor tratamente asupra persoanelor private de libertate.

După fiecare vizită, Comitetul-ul întocmeşte un raport în care expune faptele constatate şi include, dacă este necesar, recomandări şi alte sfaturi pe baza cărora se dezvoltă un dialog cu statul implicat. Raportul vizitei Comitetului este, în principiu, confidenţial. Totuşi, aproape toate statele au ales să renunţe la regula de confidenţialitate şi să publice raportul.