Modele metodologice, strategii, metode și instrumente în terapia și recuperarea persoanelor cu comportament adictiv

Personalitatea adictivă poate fi definită ca o stare psihologică care face referire la dependențe. Aceasta poate include orice de la droguri și abuz de alcool la jocuri de noroc, internet, jocuri video, exercitii fizice, muncă, chiar relații. O persoană este considerată la risc de a dezvolta astfel de dependențe când prezintă semne de comportament impulsiv combinat cu o senzație de eșec în societate și stres maxim. O astfel de persoană poate trece de la o dependență la alta sau chiar susține mai multe dependențe în diferite momente.

Persoanele care suferă de personalitate adictivă sunt acele persoane care au o boală a creierului. Aceștia sunt foarte sensibili la stres. Prezintă probleme în a face față situațiilor devenind frustrate chiar dacă evenimentul este de scurtă durată. Le lipsește frecvent stima de sine și vor prezenta comportament impulsiv cum este consumul de cafea excesiv, de dulciuri, folosirea internetului.

Schimbările de comportament și comportamentul antisocial sunt alte modele vizibile ale persoanelor care suferă de personalitate adictivă. Ei refuză invitațiile în adunări sociale pentru a se izola de respectivele societăți. Motivul principal pentru acest comportament este frica de a fi prinși cu această tulburare. Sentimentul de izolare va avea frecvent efecte negative. Încercând să substituie lipsa relațiilor personale se vor întoarce spre droguri, fumat, alcool. Vor considera aceste substanțe dăunătoare drept soluții de moment pentru problemele vieții lor.

Indivizii adictivi se simt nesiguri când este vorba de relații. Acestora li se pare greu să aibă încredere în cel iubit într-o relație de lungă durată. Caută constant aprobarea celorlalți iar ca rezultat aceste neințelegeri contribuie la distrugerea relațiilor. Persoanele care suferă de dependențe intră în depresie și anxietate controlându-și emoțiile prin dezvoltarea de dependențe față de droguri, alcool sau alte activități aducătoare de plăcere.

Tipuri de modele:

- Modelul Minnesota

- Modelul lanțului terapeutic

- Modelul harm-reduction (modelul de reducere a daunelor)

- Modelul Hope

- Modelul comunității terapeutice

1. Modelul Minnesota - este un model ce include un grup încadrat și deservit de specialiști.

În cadrul acestui model există doi terapeuți (consilieri în adicție) dintre care obilgatoriu unul este dependent aflat în recuperare, iar celălalt un specialist care nu este dependent.

Cei doi lucrează împreună, alternând calitatea de lider și cea de co-lider, cea de moderator și co-moderator.

În cazul modelului Minnesota, specialistul își câștigă statutul în timp.

Se derulează atât programe de consiliere individuală, cât și cele de grup cu care alternează. Participarea la consilierea individuală și la consilierea de grup se constituie într-un plan individual de tratament ( foarte complex, cuprinde obiective, sarcini foarte organizate, evaluări săptămânale).

În ceea ce privește personalul, în cadrul modelului Minnesota se lucrează cu o echipă interdisciplinară. În echipa specifică acestui model se află și consilieri spirituali care sunt preoți sau persoane pregătite în domeniul religios. Acest specialist are rolul mai degrabă a unui partener ( la modelul Minnesota nu este vorba despre faze terminale ale bolii ) . Din echipă mai fac parte: un medic generalist, un psihiatru, un psiholog și un asistent social ( o parte îndeplinesc și rolul de consilieri în adicție )

Modelul Minnesota are aceeași abordare teoretică precum și cei de la Alcoolici Anonimi: alcoolismul/adicțiile reprezintă o boala tratabilă nu vindecabilă, abstinența însemnând o viață normală.

În modelul Minnesota se acordă sprijin, și se colaborează cu grupurile pentru co-dependențe ( cu Al-Anon, Al-Ateen ).