Normele Sociale

Omul, în cursul evolutiei sale, a parcurs stadii diverse de configuratie sociala si economica, raporturile sale cu natura au îmbracat forme variate, dupa cum procesul de exploatare a naturii genera o anumita forma de asezare sociala si, în consecinta o anumita structura mentala. Nevoit sa-si duca viata într-o lume ostila, în care nu numai natura, dar si seamanul sau era lup pentru el, omul a trebuit sa-si organizeze spatiul în care traia, gândirea, limbajul, munca ajutându-l la aceasta. Gândirea prelogica se transforma în gândire logica, limbajul poate lua forme abstracte, munca duce la aparitia claselor: vânatori, militari, preoti, agricultori, fiecare cu normele si regulile sale în interiorul grupului din care faceau parte. Descoperirea tehnicilor vânatorii, agriculturii, metalului nu a modificat doar viata materiala a omului, ea a îmbogatit, poate într-o masura mai mare, spiritualitatea umana. Apartenenta unui membru la grup era data de masura în care acesta respecta sau nu normele grupului referitoare la comportament, îmbracaminte, obiceiuri, interdictii si tabu-uri, de felul în care se conforma la obiceiurile grupului.

Termenul de "norma" este explicat în Dictionarul de neologisme ca "regula obligatorie, lege dupa care trebuie sa se conduca cineva sau ceva", conducând la cel de "normal" "conform unei norme, unor reguli". Normalitatea unei persoane, situatii apare astfel ca o masura a respectarii normelor, a constrângerilor si prescriptiilor societatii careia îi apartine persoana respectiva. Anormalitatea, comportamentul în afara normelor, provoaca efecte negative asupra lui. Respectarea normelor apare astfel ca o constrângere a societatii asupra membrilor ei.

Normele, asadar, nu vin din interiorul individului, ele sunt exterioare lui si provin din obiceiurile, legile, traditiile unei societati sau grup social care îsi constrânge astfel membrii sa adopte conduite si comportamente care sa corespunda asteptarilor acelei societati sau grup social.

Constrângerea pentru respectarea normelor sociale începe înca de la cresterea si educarea copiilor, acestea constând tocmai din efortul de a impune copilului moduri de a vedea, simti, actiona într-un fel la care el poate n-ar ajunge daca n-ar fi condus la acestea. Copilul este învatat sa respecte obiceiurile, traditiile, conventiile iar dezvoltarea personalitatii urmeaza un curs printre aceste jaloane: credintele, tendintele, practicile grupului luate în întregul lor. Obisnuinta colectiva se transmite prin educatie din generatie în generatie, dând astfel membrilor societatii siguranta si stabilitate.

Norma, ca "nomos" al vechilor greci (respectare a ordinii si legilor instituite de zei) îsi gaseste corespondent sau este corespondentul si în spiritualitatea asiatica, Dao, "Calea", având mai multe forme: Dao al cerului, Dao al oamenilor si Dao al omului, forme diferite una de alta dar care se influenteaza ierarhic de sus în jos.

Normele evolueaza odata cu societatea care le construieste si aplica datorita evolutiei altor segmente ale aceleiasi societati: politic, economic, religios. "Cazul grecoaicei asasine", prezentat în cartea lui Alex Mucchielli "Arta de a influenta-analiza tehnicilor de manipulare" (2,pag.43) mi se pare elocvent pentru aceasta. În Antichitatea greaca, o femeie ucigasa a obtinut achitarea din partea judecatorilor prin simplul gest de a-si fi dezbracat tunica si de a se fi înfatisat goala înaintea acelor judecatori. Astazi, gestul ei ar parea un act total deplasat, dar atunci, valoarea sociala de respect si admiratie pentru frumusetea fizica era mai mare decât valoarea punitiva a încalcarii unei alte norme, crima în cazul de fata. Judecatorilor li s-a parut nedrept fata de societatea de atunci sa o priveze de vederea unei astfel de frumuseti. Normele sociale sunt si ele structurate ierarhic iar judecarea comportamentelor raportându-se la norma se face în functie de necesitatile societatii. Distrugerea unei valori (frumusetea femeii) nu a parut judecatorilor asa importanta ca asigurarea legalitatii. Este ceea ce spunea Émile Durkheim: